 Joia Mare sau celebrarea Cinei celei de Tainã
Joia Sfîntã sau Joia Mare este cea de-a patra zi din Sãptãmîna Patimilor si este respectatã de credinciosi, celebrînd faptele Mîntuitorului care s-au petrecut în aceastã zi: spãlarea picioarelor ucenicilor Sãi în semn de smerenie slujitoare, precum si participarea la Cina cea de Tainã cînd s-au adunat ucenicii pentru a sãrbãtori Pastele evreiesc. Aici, Iisus a instituit Sfînta Tainã a Euharistiei: „Luati, mîncati, acesta este trupul Meu care se frînge pentru voi. Beti dintru acesta toti, cã acesta este sîngele meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsã spre iertarea pãcatelor“.
Apoi, cu sudori de sînge, Iisus se roagã Tatãlui ceresc în Grãdina Ghetsimani si, în toiul noptii, primeste sãrutul lui Iuda, vînzãtorul.
Joia Mare este cea mai aleasã de credinciosi pentru a se spovedi si împãrtãsi, iar seara se merge la denie, de obicei în haine închise.
În gospodãrii, dupã ce s-a terminat curãtenia generalã pentru Pasti, gospodinele încep în aceastã zi pregãtirile culinare, precum coacerea cozonacului, a pãstii, precum si vopsitul ouãlor.
În traditia popularã religioasã, sînt cîteva superstitii legate de Joia Mare. Se spune cã nu e bine sã se doarmã ziua, cã altfel, cel care o va face, va rãmîne un lenes toatã viata. Si se mai crede cã în aceastã zi vin mortii la vechile locuinte, unde stau pînã în sîmbãta dinaintea Rusalililor. De aceea, în curti se fac focuri ca sã se încãlzeascã si sã fie luminati si se dau de pomanã colaci sau plãcinte de post.
|
Autentificare
