 200.000 de euro, pretul unei vieti
• o fetitã de 12 ani este tintuitã la pat de o boalã cruntã • pãrintii Anei-Maria Argesanu ar accepta sã locuiascã în cort, dacã ar sti cã în acest fel s-ar aduna bani pentru operatia fetitei • 17 persoane din aceastã familie se adunã zilnic în jurul mesei, din ce în ce mai goalã • Ana Maria Argesanu, în vîrstã de aproape 12 ani, încã de la nastere a avut probleme de sãnãtate care s-au agravat în timp si i-au rãpit orice sansã de a fi un copil normal. Diagnosticul medicilor a cãzut ca o adevãratã sentintã asupra Mariei si a lui Constantin Argesanu, pãrintii fetei, care mai au încã sase copii de crescut. „Mã lupt de ani de zile sã-i redau Anei Maria bucuria de a urma cursurile unei scoli, aceasta fiind si marea sa dorintã. Luna trecutã, Dumnezeu mi-a scos în cale un om adevãrat, un om de suflet, ziaristul strãin Von Michael Leidig John, care locuieste în Austria, însã este cãsãtorit cu o femeie din cartierul Nicolae Bãlcescu. Acest om a fãcut toate demersurile pentru ca eu, sotia mea si Ana Maria sã ne deplasãm la Innsbruck pentru investigatii. Toate cheltuielile de transport, cazare, masã si servicii medicale au fost suportate de John, care este reporter la «New York Times». Mi-a fost ca un frate si mi-a promis cã, printr-o asociatie de ajutorare, va sustine financiar familia mea, în vederea recuperãrii Anei Maria. ÃŽn urma investigatiilor, doctorii specialisti austrieci au constatat cã fetita mea are mielomeningocel lombar neoperabil, paralizie a ambelor picioare, scoliozã, tulburãri neurogene de mictiune si defecare. Adicã pe întelesul tuturor, Ana Maria poartã zilnic Pampers pentru cã nu poate retine nici urina si nici fecalele. ÃŽn fiecare lunã, în familie sînt cheltuite peste cinci milioane pentru Pampers si medicamente pentru Ana Maria“, a declarat Constantin Argesanu.
Sperante de vindecare înãbusite de lipsa banilor
Capul familiei a spus cã medicii austrieci i-au dat o sperantã pentru recuperarea treptatã a Anei Maria, prin operatii succesive ale cãror costuri se cifreazã la circa 200.000 de euro. „Dacã as sti cã pot obtine acesti bani, mi-as vinde casa, as trãi într-un cort, as mînca mãmãligã si as munci cîte douã schimburi pe zi, plus sãrbãtorile legale. Si acum lucrez de Paste, însã nu pot fi fericit stiind cã fata mea primeste sãrbãtoarea Domnului cu ochii suferintei si neputintei“, a rostit cu lacrimi în ochi, tatãl Anei Maria. Doctorii strãini au mai spus cã primele probleme care trebuiesc rezolvate la Ana Maria sînt cele cu urina si fecalele, leziunile de piele din cauza sezutului în aceeasi pozitie si a fistutelor diafragmei pelviene. Abia apoi, se pot initia procedurile de operatie pentru paraparezã si celelalte afectiuni. „Ana Maria este un copil normal pînã la brîu. Este uneori vioaie, vorbeste, este inteligentã si nu-si doreste decît sã meargã la scoalã“, a mai spus Constantin Argesanu.
Greu de hrãnit 17 „guri“
Din dorinta de a nu-si deranja semenii, plini de bun simt, nu au apelat niciodatã la vreo formã de ajutor, pînã cînd Providenta le-a scos în cale pe ziaristul John Leidig. „Ana-Maria este penultimul copil dintre cei sapte pe care-i avem. Din nefericire, încã de la nastere, fetita nu s-a mai comportat normal. Am pierdut zile bune prin spitale în speranta cã poate se va gãsi un tratament care sã o punã pe picioare. Doctorii au stabilit cã Ana-Maria suferã de mielomeningocel lombar, paraplegie flascã si incontinentã sfincterianã. Acum patru ani am apelat la Comisia de Protectia Copilului Neamt, iar, în urma verificãrilor, s-a eliberat un certificat prin care fetita a fost încadratã într-o categorie de persoane cu handicap care necesitã protectie socialã“, a declarat capul familiei, Constantin Argesanu. Acesta a povestit drama prin care a trecut, supraveghind somnul agitat al fetitei. „Ca intelect, ea s-a dezvoltat aproape normal. ÃŽn prezent, Ana-Maria deseneazã frumos, vorbeste coerent si îmi spune mereu cã ar vrea sã meargã la scoalã. Am încercat, la sapte ani, sã o dau la Scoala nr. 7, însã, din lipsa banilor, am renuntat la aceastã idee. Tot timpul ne-am întretinut, cei nouã membri ai familiei, dintr-un singur salar, atunci cînd a fost si acela“, s-a lamentat Maria Argesanu. Constantin Argesanu, în vîrstã de 47 de ani, a lucrat peste 12 ani la „defuncta“ societate Polirom, acolo unde s-a calificat în meseria de strungar. ÃŽn anul 1993 s-a gîndit sã-si ia destinul în propriile mîini, cãutînd sã lucreze pe bani mai multi în diferite locuri. N-a prea reusit si, acum sase ani, si-a luat „inima în dinti“ si s-a prezentat la un interviu pentru angajare la Petrotub. A fost acceptat si de atunci lucreazã ca finisator laminate, ridicînd lunar peste cinci miloane de lei. Acesti bani se dovedesc insuficienti pentru cele 17 guri care se aseazã la masa lui. „Locuiesc într-o casã «amãrîtã» pe Strada Nouã, la numãrul 71, mostenitã de la pãrintii mei, care au decedat. Nevoile unei familii sînt foarte mari. Ne descurcãm din ce în ce mai greu. Cei sapte copii ai mei, trei fete si patru bãieti, tot la mine locuiesc, desi o parte dintre ei s-au cãsãtorit. Ne adunãm de multe ori la masã, 17 guri, iar alimentele de bazã sînt fasolea si cartofii la cazan si trei-patru rînduri de mãmãligi mari, cu care abia putem sãtura copiii. ÃŽn afara salariului meu, în casã mai intrã alocatia dublã a Anei-Maria si o indemnizatie de întretinãtor. Nici eu si nici sotia mea nu ne-am gîndit vreo clipã sã dãm fetita la vrun centru de plasament, asa dupã cum ni s-a mai sugerat. Este povara noastrã si vrem sã ne facem meseria de pãrinti pînã la capãt. Din nefericire, lipsurile zilnice ne-au fãcut sã nu putem cãuta mai bine de sãnãtatea fetitei“, a mai spus capul familiei.
O viatã într-un scaun cu rotile
Deplasîndu-ne la domiciliul familiei Argesanu, am fost întîmpinati de o sãrãcie „lucie“. Fãrã un gard protector la casã, imobilul ce are patru camere si o bucãtãrie parcã se fãcuse mai mic în lumina diurnã. Pe niste sîrme, în curte, erau puse la uscat rufe proaspãt spãlate, suprinzãtor de curate pentru aspectul dezolant al casei si încãperilor. Activitatea în casã era sustinutã, un bãiat toca o ceapã pe un fund de lemn, o fatã oachesã purta un prunc în brate, iar gospodina familiei trebãluia pe lîngã niste oale gigantice, asezate pe plitã. Am fãcut cunostintã cu Ana-Maria, o fetitã plãpîndã la vreo 25-30 de kilograme, cu ochii vioi, în care totusi se citea o umbrã de tristete. Ne-a mãrturisit cã i-ar plãcea sã meargã la scoalã, însã nu se poate deplasa. Ana Maria depinde pur si simplu de un cãrucior cu rotile în care îsi petrece majoritatea timpului. Pãrintii acesteia sînt decisi sã o sprijine, pe cît pot. „Indiferent de ce s-ar întîmpla, o sã facem tot posibilul sã întretinem fata. Eu de acasã nu pot sã o dau strãinilor, sã-si batã joc de ea. Dacã va fi sã meargã la scoalã, o voi însoti si dimineata si dupã-amiaza, iar dacã va fi nevoie, voi sta si pe holurile scolii. Vrem sã-i îndeplinim dorinta de a merge la scoalã“, a adãugat mama fetitei. Constantin Argesanu a mai spus cã medicii le-au mai dat o sperantã si cã va încerca sã facã rost mãcar de o parte din suma de 200.000 de euro. „Pentru o operatie în strãinãtate sînt necesari bani multi. Nu cred cã voi avea timp sau posibilitãti sã-i adun, însã voi încerca. Doar dacã se vor gãsi oameni de bine, ar putea apãrea o rezolvare pentru aceastã problemã. Vom trãi si vom vedea! Nu voi depune armele si, atît cît voi putea munci, am sã încerc sã-mi ajut familia. Desi sînt tigan, n-am furat niciodatã si nu am avut probleme cu Politia. Mi-am vãzut de treaba mea si de necazurile mele“, a încheiat Constantin Argesanu. De multe ori, în municipiul Roman, cetãtenii orasului au fost receptivi la suferinta semenilor. Dacã cineva doreste sã ajute familia Argesanu, pot depune lei sau euro, atît cît îi lasã inima, în urmãtoarele douã conturi: RO93RZBR0000060009014772 în RON si RO12RZBR0000060009014775 în EURO, se pot adresa redactiei Monitorului de Roman sau sã sune la familia Argesanu, la numãrul de telefon 731.245.
|
Autentificare
