Un presedinte „ultraminoritar“
Mesajul pascal al presedintelui Republicii n-a fost, asa cum se asteptau unii, catifelat ca o petalã de magnolie si împãciuitor ca o rugãciune. Nici vorbã. Presedintele s-a cãznit, cu ochelarii priponiti pe nas, sã descifreze un text artãgos, care i-a presãrat în cale obstacole de cadentã, bîlbe si jenante reveniri. Bîlba a fost de altfel singurul lucru crestineste de înteles si iertat. ÃŽn rest, textul atos n-a avut cîtusi de putin menirea împãcãrii din preajma ÃŽnvierii Mîntuitorului. ÃŽnspãimîntat ca nu cumva noul guvern, „minoritar“ si „ultraminoritar“, sã nu se apuce de treabã, scãpat din chinga tãrãboaielor fãrã sfîrsit, presedintele a pus foc si a împrãstiat dinamitã. A turnat magiun în galosii noilor ministri si i-a minimalizat, striviti ca niste purici sub unghia prezidentialã.
De ce este „ilegitim“ guvernul? Asa zice domnul Bãsescu. Guvernul este ilegitim fiindcã are doar 22 la sutã sustinere parlamentarã. Ia sã vedem dacã are dreptate. Conform aritmeticii prezidentiale, atît ar însuma în Parlament cele douã partide rãmase la guvernare, PNL si UDMR. Atunci cum se face cã Parlamentul, multicolor doctrinar, a votat noul guvern cu o majoritate covîrsitoare. Da, zice presedintele, dar au votat pesedistii, „infirmînd vointa electoratului“. Haida-de! Pãi PSD (chiar si presedintele a recunoscut la un moment dat) a cîstigat alegerile generale care configureazã Parlamentul de azi. Sînt alegãtorii pesedisti mai putin legitimi decît alegãtorii pedisti? Sînt cetãtenii din satul meu sau din satul Bucuresti care au votat PSD mai sãraci cu un ousor decît alegãtorii partidului domnului Stolojan care, fie vorba între noi, nici nu se prea nãscuse la alegerile precedente si care au trei? Reprezentantii alegãtorilor pesedisti au decis în Parlament, e dreptul lor legitim, sã sustinã un guvern liberal. Argumentul? Tara are nevoie de o clipã de respiro. Tara are nevoie sã scape cîteva luni sau un an de cîrîitoarea neastîmpãratã a scandalurilor pornite, via PD, de la Cotroceni. E un paradox cã nu vor la guvernare, dar sustin un guvern care nu e al lor? O fi. Dar si paradoxurile fac parte din democratie.
Domnul Bãsescu e supãrat rãu pe o jumãtate de Românie. E supãrat pe guvernul liberal si udemerist care, înainte de a fi pus sã jure cu mîna pe Biblie si Constitutie, e catalogat drept incapabil. De unde stie domnul Bãsescu? I-a examinat pe noii ministri, le-a vãzut notele din catalog? Sînt, înteleg din mesajul pascal al presedintelui, niste nevolnici. Mie, ochii tînãrului ministru al justitiei mi s-au pãrut mai inteligenti decît ochii mereu obositi ai doamnei Macovei, încercãnatã de parcã mereu a pierdut nopti. De ce sã nu dãm sansa acestui tînãr, de vîrsta copiilor mei, care si ei au fãcut niste Sorbone, sã arate ce stie? ÃŽn SUA, pentru cã tot umblã presedintele nostru cu axa Bucuresti-Washington în buzunar, marile companii cautã manageri de 27-28 de ani. De ce România, care-i mult mai micã financiar decît compania lui Bill Gates, de pildã, nu si-ar îngãdui un ministru de 31 de ani? Sã vinã desteptãciunea doar dupã 50 de ani, vîrsta domnului Bãsescu? Sã te înteleptesti brusc la 56 de ani? Domnul Bãsescu, învãtat cu sãgeata mereu urcãtoare a sondajelor, se prezintã în ultimele cu bãtul grafic cãutînd vertiginos spre pãmînt. Un sondaj publicat recent îl aratã cu 42 la sutã încredere electoralã, iar altul, nepublicat, cu 38 la sutã. Stiu cã specialisti subtiri, doctori în sociologia sondajelor, ar putea sã spunã cã au încredere 38 la sutã în el, dar îl voteazã 90 la sutã. Nu stiu de ce, dar logica asta-mi scapã. Oricum, domnul Bãsescu riscã sã devinã el însusi ca guvernul pe care îl înfiereazã înainte de a se naste, „ultraminoritar“. A pãtit-o si Iliescu, iar Iliescu a plecat de la 90 la sutã sustinere electoralã.
|