 Cuvîntul de Paste al staretului Iustin
Hristos a ÃŽnviat!
Iatã cã zilele postului sînt pe sfîrsite, iar crestinii se pregãtesc sã prãznuiascã slãvita si marea Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.
Încã din duminica intrãrii Domnului în Ierusalim simtim fiorul, emotiile si greutatea sãptãmînii ce îi va urma. Domnul intrã în Ierusalim cu cinste de împãrat, dar primeste sã pãtimeascã cu necinste între tîlhari. Domnul Slavei primeste sã sufere pentru zidirea Sa cea cãzutã, ne dã pildã de adevãratã smerenie si dragoste, de jertfã deplinã, de ascultare fatã de Dumnezeu Tatãl care L-a trimis sã ridice pãcatele oamenilor si sã le spele prin însusi sîngele Sãu rãnile pãcatelor. Hristos a venit pe lume ca sã statorniceascã o nouã lege pe care omul îndeplinind-o sã se poatã mîntui. Cît a trãit Domnul pe pãmînt a învãtat poporul, a arãtat semne si a fãcut minuni si acestea nu numai ca vestiri ale Slavei Sale, ci mai cu seamã ca prilej de rãspîndire a darurilor Sale dumnezeiesti. Cu toate acestea, însã, a mustrat poporul si pe mai marii acestuia pentru lãcomia si viclesugul vietii lor, îndemîndu-i sã urmeze adevãrul si sã aseze ca temelie a vietii virtutea, astfel încît acesta sã-si atingã scopul ei.
Mai marii timpului n-au înteles semnele vremii, vãzînd în Iisus o adevãratã primejdie. Peste cîteva zile, Cel ce vindecase bolnavii, înviase mortii este prins, batjocorit, scuipat, pãlmuit, iar acelasi popor cãruia îi fãcuse atît de mult bine strigã lui Pilat : „Rãstingneste-l!“. Este osîndit si spînzurat pe lemn ca unul dintre cei mai mari rãufãcãtori ai lumii. Iisus moare pe cruce pentru a învia a treia zi, dovedind prin aceasta biruinta adevãrului asupra minciunii. Fiii minciunii sînt vãditi, iar Mîntuitorul îsi aratã biruinta.
Noi cei din aceste timpuri ce sîntem si ce facem fatã de acest Adevãr? Sîntem asemenea fariseilor si cãrurarilor fãtarnici si trufasi, îndoielnici ca saducheii sau nestatornici ca acel popor care acum îi strigã „Osana!“, iar peste trei zile îi cer rãstingnirea. Trebuie sã ajungem la Adevãr si sã renuntãm la firea noastrã lipsitã de statornicie si înclinatã spre pãcat. Patima Mîntuitorului sã ne mustre cugetele si viata noastrã sã ne dea nãdejdea dobîndirii vietii vesnice. Minunea învierii si serbarea ei în fiecare an sã fie pentru noi un imbold de a trãi în frica de Dumnezeu si sã avem sufletele împodobite de fapte bune.
Iar dupã cum ne învatã Sfîntul Ioan Gurã de Aur, nimeni sã nu lipseascã de la acest mare praznic. Si cei ce ati postit si cei ce nu ati postit, veniti toti sã ne bucurãm si sã cîntãm ÃŽnvierea lui Hristos. Nimeni sã nu se întristeze, cãci este zi de bucurie. Nimeni sã nu plîngã, cãci astãzi Hristos a sters toatã lacrima. Veniti cu totii la bisericã sã serbãm Pastele Domnului si „sã bem bãuturã nouã, nu din piatrã stearpã fãcutã cu minuni, ci din izvorul nestricãciunii“ care dã tuturor viatã vesnicã. De se aflã cineva în suferintã, lipsit, trist sau singur sã ne sîrguim sã-l mîngîiem, bãtînd la usa inimii sale cîntîndu-i : „Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte cãlcînd si celor din morminte viatã dãruindu-le“. Amin.
|
Autentificare
