Pastele Blajinilor
ÃŽn traditia popularã, prima zi de luni din a doua sãptãmînã de dupã Paste este cunoscutã sub denumirea de Lunea Mortilor, Pastele Mortilor, Pastele Mic, Pastele Rohmanilor, Pastele Blajinilor sau Mãtcãlãul. Aceste vechi obiceiuri îsi au sorgintea încã din vremea dacilor liberi. Blajinii sînt fiinte mitice, care trãiesc pe alt tãrîm, dar pãstreazã legãturi cu lumea noastrã. Ei mai sînt denumiti Rohmani, Rocamni, Urici sau oamenii rosii. Se presupune cã ar locui în Ostroavele Albe ale Apei Sîmbetelor. Cele mai multe legende i-au prezentat ca pe niste fiinte miloase, devotate lui Dumnezeu. ÃŽn popor se crede cã acestia provin din copiii nebotezati, morti imediat dupã nastere. Acestia duc o viatã de pustnici, un singur ou de gãinã ajungînd la 12 persoane. Blajinii duc o viatã de sfinti, postind pentru omenire. Acestia se roagã permanent pentru mîntuirea lumii noastre, fãrã a cere nimic în schimb pentru ei. Femeile lor trãiesc separate de bãrbati si se vorbeste cã sînt mai frumoase decît pãmîntencele. ÃŽn Bucovina si astãzi i se mai spune unei fete frumoase cã este o Rohmãnitã. Femeile blajinilor se întîlnesc doar o datã pe an cu bãrbatii, la Pastele lor, cînd se pot cãsãtori. Nu rãmîn decît putin timp împreunã, pînã la ÃŽnãltarea Domnului Iisus Hristos. Legãtura dintre pãmînteni si blajini se face de obicei de Pastele Mic. Blajinii, trãind pe alt tãrîm, nu cunosc cînd vin sãrbãtorile de Paste decît dupã cojile de ouã rosii sau incondeiate care sînt aruncate într-un rîu sau pîrîu de cãtre pãmîntenii credinciosi, convinsi cã acestea vor ajunge pe Apa Sîmbetei, la blajini. Printr-un miracol dumnezeiesc, aceste coji devin ouã întregi, care slujesc drept hranã blajinilor. De Pastele Blajinilor se mai crede cã sufletele mortilor sînt libere si de aceea, în aceastã zi, se gãtesc multe bucate care se împart vecinilor, cu o credintã nestearsã cã mortii numai în aceastã zi sînt liberi si pot gusta din bunãtãti. ÃŽn multe zone se împart ouã si colaci sãracilor si se oficiazã slujbe în cimitire. De Pastele Blajinilor sînt organizate serbãri cîmpenesti. ÃŽn vorbirea noastrã curentã apare uneori sintagma „La Pastele cailor“ cu sensul de „niciodatã“. ÃŽn popor, însã, în vechile traditii, aceste vorbe au întelesul de „altã datã“ sau „foarte rar“. Se spune cã atunci cînd Maica Domnului L-a nãscut pe Iisus, în iesle, pe cît de linistiti au fost boii, pe atît de gãlãgiosi au fost caii. De aceea, Maica Precista le-a hãrãzit sã nu se sature de mîncare decît o datã pe an, la ÃŽnãltare, atunci fiind Pastele Cailor.
|
Autentificare
