Pretul rãzgîndirii
Dupã ce a declarat, marti seara, cã la cinci minute dupã votul din Parlament demisioneazã, Traian Bãsescu a revenit asupra deciziei.
Foarte multã lume s-a grãbit sã-l compare, din acest punct de vedere, cu premierul Cãlin Popescu Tãriceanu, cel care, în vara lui 2005, s-a rãzgîndit în ce priveste alegerile anticipate. O simplã privire asupra celor douã momente dezvãluie însã diferente colosale:
a) Traian Bãsescu n-a fãcut-o într-un interviu si nu sub forma unei ipoteze de lucru. A fãcut-o într-o Declaratie oficialã de la Palatul Cotroceni, difuzatã de toate televiziunile si, mult mai grav, autoimpunîndu-si un timp limitã: la cinci minute dupã votul din Parlament! Din cîte ne amintim, Cãlin Popescu Tãriceanu a fãcut-o într-un mod confuz, în stilul sãu de atunci, si fãrã a da un termen limitã.
b) Traian Bãsescu a anuntat cã va demisiona într-un discurs dominat de la un capãt la altul de sfidarea Parlamentului. Demisia sa la cinci minute dupã a apãrut clar, fãrã echivoc, drept un act de fortã. O expresie a Bãrbãtiei Marelui Bãrbat.
c) Judecînd dupã cei doi ani de mandat, forta lui Traian Bãsescu a constat mai putin în ceea ce a fãcut, ci în ceea ce a lãsat sã se creadã cã va face.
Înaintea momentului de vineri, am auzit multi dintre adversarii sãi zicînd: Acesta e nebun! În sensul cã e în stare de orice.
Zadarnic le-am atras atentia cã Traian Bãsescu nu e atît de nebun pe cît pare, reamintindu-le jocul la cacealma din al doilea tur al prezidentialelor sau cel din cazul referendumului cu uninominalul, cînd, tot asa, a fãcut-o pe grozavul.
Forta lui Traian Bãsescu n-a fost datã de prerogativele constitutionale, ci de aceastã imagine de personalitate ascultînd de îndemnul lui Danton: Îndrãznealã, Îndrãznealã si iar Îndrãznealã.
De aceea, mai toatã lumea, vãzîndu-l la Palatul Cotroceni cã-si anuntã demisia, a fost convinsã cã o va face. Începînd dupã vot si terminînd cu discursul de vineri, opinia publicã a asistat, stupefiatã, la o transformare spectaculoasã. Croitorasul cel Viteaz nu mai stia cum sã facã uitatã Declaratia despre demisie. Vulturul s-a dovedit curcã! Traian Bãsescu nu numai cã a revenit asupra deciziei de a demisiona, dar a mai comis cîteva greseli de neiertat.
1) Si-a justificat rãzgîndirea, apelînd la cliseele politicianismului român: interesul national, stabilitatea internã.
2) A depus o contestatie la Curtea Constitutionalã.
Pentru orice alt politician român, astfel de gesturi n-ar fi avut nici o consecintã. Lumea s-a obisnuit cu lipsa de onoare a politicianului român, dar mai ales cu agãtarea acestuia de o functie.
Nu e cazul lui Traian Bãsescu.
Consecintele acestei revelatii sînt catastrofale pentru Traian Bãsescu.
a) Adversarii s-au prins cã nu e atît de nebun cum lasã impresia.
b) Opinia publicã va fi foarte scepticã în clipa cînd, mai mult ca sigur întors la Cotroceni, Traian Bãsescu se va da viteaz.
Datã fiind aceastã schimbare în perceperea de cãtre opinia publicã, presedintele suspendat are o singurã sansã dupã ce va reveni în fruntea statului: sã se schimbe!
|