115 ani de la moartea Episcopului Melchisedec Stefãnescu
• evenimentul va fi marcat printr-un colocviu omagial Casa de Culturã a Sindicatelor Piatra Neamt, Biblioteca Tehnicã, Grupul Cultural „Petrodava“ si Asociatia Culturalã „Pro Basarabia si Bucovina“ organizeazã astãzi, joi, 10 mai 2007, la ora 14, în sala de lecturã a Bibliotecii Tehnice din Piatra Neamt, un colocviu omagial dedicat Episcopului Melchisedec Stefãnescu, la 115 ani de la moarte. Cu acest prilej, vor fi trecute în revistã reperele biobibliografice si clericale si vor fi punctate pricipalele actiuni si evenimente legate de viata si activitatea înaltei personalitãti a lumii crestine românesti: relatiile cu Basarabia, unirea bisericii din Basarabia cu biserica din vechea Moldovã (6.01.1865); actiunile pentru obtinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (01/13.05.1885); activitatea stiintificã încununatã de postura de membru al Academiei Române; actiuni pentru înfãptuirile din zilele de 10 mai; activitatea de îndrumãtor si sustinãtor al seminaristilor vrednici, precum Simion Mehedinti si Alexandru Razmeritã.
Viitorul episcop Melchisedec, pe numele de botez Mihai, a fost unul din cei cincisprezece copii ai preotului Petru Stefãnescu din Gîrcina. Mama sa era fiica preotului Ioan Focsa din Negresti, familie care a dat multi cãrturari, unul dintre ei fiind profesorul de matematicã D. Focsa, fost director al Scolii Normale din Piatra Neamt si apoi profesor al lui Noica la un liceu bucurestean. Dupã absolvirea Seminarului Socola din Iasi, în 1843, se cãlugãreste sub numele de Melchisedec (regele dreptãtii) si devine profesor la seminarul absolvit. A studiat, apoi, la Academia Teologicã „Petru Movilã“ din Kiev unde, în 1851, obtine titlul de Magistru în Teologie si Litere. ÃŽntors în tarã, e numit profesor la Seminarul Veniamin si primeste rangul de arhimandrit. ÃŽn 1856 devine profesor si director al nou înfiintatului Seminar de la Husi, iar în 1857 este ales membru al Divanului Ad-hoc din Moldova, unde lucreazã cu zel pentru înfãptuirea Unirii Principatelor Române. ÃŽn 1864 a devenit episcop al Dunãrii de Jos, cu sediul la Ismail, episcopie ce reunea cele trei judete din sudul Basarabiei revenite României în 1856 (Ismail, Cahul si Bolgrad), plus judetele Brãila si Covurlui. ÃŽn aceastã calitate, a lucrat pentru unirea Bisericii Basarabiei cu Biserica vechii Moldove, fapt realizat la 6 ianuarie 1865. ÃŽntre 1879 si 1892 a fost episcop de Roman, unde a întemeiat Seminarul „Sf. Gheorghe“. Cea mai importantã realizare a sa a fost obtinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, la 1 Mai 1885, cu dreptul de a se sfinti Sfîntul si Marele Mir pe pãmînt românesc. A semnat numeroase lucrãri de liturgicã si cercetare a spiritualitãtii românesti, fiind ales membru al unor importante institutii culturale strãine, printre care Institutul Etnografic din Paris.
Melchisedec Stefãnescu este unul dintre cei mai importanti luptãtori ai veacului al XIX-lea pentru emanciparea si propãsirea Bisericii Ortodoxe Române si, totodatã, a statului national român.
|