 Viatã blestematã
• un copil din comuna Ion Creangã suferã de o boalã necrutãtoare, pentru care se pare cã nu existã leac • situatia fetitei, în vîrstã de trei ani, poate fi doar amelioratã, dar si la aceste tratamente s-a renuntat din cauza lipsei banilor • pînã acum, singurul sprijin a fost oferit de Asociatia „Speranta“ din Roman • Vasilica Ionela Rotaru, din comuna Ion Creangã, se confruntã, la vîrsta de 21 ani, cu o dramã greu de zugrãvit în cuvinte. Propriul copil, o fetitã în vîrstã de numai trei ani, suferã de o boalã cumplitã, fãrã leac, paraparezã spasticã, complicatã cu o involutie a creierului. Afectiunile pe care fetita, Andra, le are încã de la nastere, o fac incapabilã sã perceapã realitatea, nu este constientã de nimic si nu se poate deplasa. Pur si simplu trãieste într-o lume a ei, aparte, unde doar glasul pãrintesc mai rãzbate din cînd în cînd. Dragostea de mamã si handicapul micutei au legat-o, practic, pe Ionela de casa bãtrîneascã a bunicilor, unde locuieste si unde este obligatã sã-si tinã permanent sub supraveghere odrasla. Nu este usor, dupã cum chiar ea a povestit, ca, la nici 19 ani, sã te trezesti cu toate responsabilitãtile unui adult ba, în plus, si cu necazuri cît pentru o viatã de om. Ionela Rotaru nu era deloc strãinã de ceea ce înseamnã suferinta, familia acesteia fiind destrãmatã de cînd era în fasã. Dintre pãrinti, doar tatãl si-l cunoaste, dar si acesta a lãsat-o în grija bunicilor de la douã luni, bãtrînii fiind cei care au crescut-o ca pe fiica lor. Acestia i-au oferit, din putinul pe care l-au avut, ca pensionari, hranã si adãpost. Problemele cu adevãrat dramatice au apãrut imediat dupã ce Ionela Rotaru a nãscut-o pe Andra, în urmã cu trei ani. Atunci, tînãra a observat cã micuta nu vrea deloc sã creascã, nu rãspunde la comenzi si nici nu poate învãta sã meargã. ÃŽngrijoratã, nestiind nici ce sã facã, mama si-a luat pruncul si l-a dus pe la medicii romascani. Acestia au îndrumat-o la Iasi si Bucuresti, deoarece nu si-au dat seama cu ce se confruntã - o afectiune gravã, destul de rarã si care se pare cã nu poate fi tratatã. „Fata este bolnavã de cînd s-a nãscut, asa a fost, cu paraparezã spasticã si encefalie, boalã ce a fost confirmatã de medici la un an si douã luni. Atunci am aflat si tot atunci am fost anuntatã cã fetita suferã de o afectiune ce nu se poate trata. A trebuit sã mã deplasez la Iasi, pentru investigatii suplimentare, iar profesorii care au analizat cazul au mai spus cã, totusi, s-ar putea face ceva, o amelioare prin interventii chirurgicale, pentru ca fetita sã poatã merge. Nu s-au încumetat însã, sã o si opereze, precizînd cã fetita este prea micã si ar putea apãrea probleme dupã interventie. Am fost îndrumatã, ca singurã sperantã, la Bucuresti. Am reusit, cumva, sã ne deplasãm în capitalã, de douã ori, cu trenul, drumul fiind un chin, iar medicii bucuresteni i-au fãcut Andreei niste tratamente, din cîte am înteles, cu laser, pentru ca tendoanele de la glezne sã se întindã. Dupã tratament, fetita mea a mers pe toatã talpa timp de trei luni, dupã care a revenit iar pe vîrfuri. La trei ani, fata nu vorbeste, dar întelege, cît de cît, atunci cînd îi spun sã nu se tîrascã sau cã nu are voie sã facã anumite lucruri. ÃŽn rest, nu este constientã de ceea ce se întîmplã. Se poate misca doar de-a busilea, iar la televizor se uitã cu atentie cînd vede grupuri de copii“, a povestit, cu amãrãciune în glas, Ionela Rotaru. Tatãl Andrutei, cu care tînãra nu este cãsãtoritã legal, a plecat în Spania în urmã cu o lunã, pentru a munci la o fermã de oi. Asa cã sprijinul financiar reprezintã o mare problemã si un obstacol în calea rezolvãrii, pe cît posibil, a acestei drame. Deplasãrile mamei si ale minorei la clinicile universitare au secat repede bugetul tinerei familii, motiv pentru care Ionela a fost nevoitã sã revinã în comunã si sã lase totul baltã, în speranta cã poate doar Dumnezeu va suplini lipsa banilor. Nu a fost sã fie asa, iar rugãciunile mamei au fost în van. „Mã descurc foarte greu, deoarece nu am lucrat deloc de cînd am nãscut fata. Am primit o recomandare de la Bucuresti pentru Casa de Asigurãri de Sãnãtate Neamt, unde mi-au fost confectionate protezele speciale si un corset. Acestea au fost bune, circa un an, dar i-au rãmas Andrutei mici. Nu am banii necesari sã merg pe la spitale si sã încerc tratamentele prescrise. Trãiesc din alocatia copilului, de 25 lei, si ajutorul social, în valoare de circa 110 lei. Atît. Poate acum voi avea si eu putin noroc, deoarece am gãsit Asociatia Bãtrînilor si Copiilor Defavorizati «Speranta» din Roman, care m-a ajutat sã rezolv cu formalitãtile de obtinere a gradului de handicap al fetitei“, a mai spus Ionela. Aceasta a aflat din întîmplare de „Speranta“, iar presedintele acesteia, Ionel Todiricã, a reusit sã-i obtinã un ajutor de la stat, absolut necesar, si a fãcut promisiunea cã, pe viitor, va primi sprijin poate chiar si pentru ameliorarea afectiunii fiicei sale. „Am fost sunat de Ionela Rotaru în urmã cu circa o lunã si jumãtate, care m-a rugat sã o ajut, pentru cã nu mai stie ce sã facã. Am venit, am vãzut despre ce este vorba si am decis sã facem tot ce se poate pentru ea si fetitã. ÃŽmpreunã, ne-am deplasat la Piatra Neamt, la Serviciul de Evaluare Complexã, unde copilul a primit gradul I de invaliditate si am fost trimisi la primãria comunei, pentru ca mama sã beneficieze de carte de muncã, o indemnizatie lunarã de 350 lei si toate celelalte drepturi ce-i revin. ÃŽn plus, ne-am ocupat ca, permanent, aceastã familie sã fie ajutatã de Asociatia «Speranta», cu alimente, îmbrãcãminte si încãltãminte“, a precizat Ionel Todiricã. ÃŽn prezent, familia Rotaru este în asteptarea deciziei Primãriei Ion Creangã cu privire la dosarul depus, iar dacã Ionela va primi suficienti bani, va cãuta sã refacã, în caz cã se mai poate, schema de tratament întreruptã în urmã cu mai bine de un an.
FOTO: Ionela Rotaru, alãturi de Andruta
|
Autentificare
