 Lacrimi pe ultimul drum pentru elevul rãpus de cancer
• copilul rãpus prematur de cancer osos a fost înhumat ieri • acesta a fost condus pe ultimul drum de cei care l-au iubit, dar si de necunoscuti, impresionati de drama familiei sale • Sute de fosti colegi, profesori, prieteni, vecini, cunoscuti si simpli trecãtori au fost alãturi, ieri, 15 mai, de familia îndureratã care l-a petrecut pe ultimul drum pe Alexandru Dãnut Macovei, elev al Scolii „Mihai Eminescu“ din Roman, trecut la cele vesnice din cauza unei maladii nemiloase: cancer osos. Cutremurãtoarea procesiune a început putin înainte de ora 10, de la locuinta bãiatului, situatã pe strada C.A. Rosetti, durerea sfîsietoare a mamei si a celor apropiati copilului decedat smulgînd incontinuu lacrimi tuturor celor de fatã. Sperantele cã, în cele din urmã, poate, Dãnut îsi va reveni si se va alãtura colegilor sau mãcar cã boala îi va stagna, toate rugãciunile celor dragi pentru sãnãtatea sa au fost uitate parcã, strivite sub crestinescul „Dumnezeu sã-l ierte!“ murmurat de cortegiu. Alaiul funerar a pornit apoi pe strada Mihai Eminescu, spre scoala cu acelasi nume, unde locul elevului de la clasa a VIII-a D a rãmas gol pentru vesnicie. Preotii au rostit rugãciunile obisnuite unor astfel de evenimente tragice, capetele plecate ale celor de fatã au urmat masina mortuarã, nici mãcar semnul crucii fãcut de oamenii îndurerati neputînd sã aline mãcar un pic din durerea celor prezenti. ÃŽn fata institutiei de învãtãmînt, de la care Alexandru Dãnut trebuia sã plece cãtre primul examen adevãrat al vietii, cortegiul a fãcut un nou scurt popas, pentru ca toti cei ce i-au fost alãturi, dascãli sau colegi, sã-si ia adio de la el. Dirigintele Romulus Micula a rostit cîteva cuvinte în memoria bãiatului, iubit de toti pentru caracterul frumos si tãria cu care si-a înfruntat boala, durerea de pe chipurile elevilor luînd de multe ori forma unei revolte surde împotriva unui destin nedrept. Bãieti sau fete, fostii colegi de generatie ai copilului prea devreme plecat în lumea umbrelor aveau numai cuvinte frumoase despre Dãnut, atît cît l-au cunoscut, considerîndu-l un adevãrat luptãtor. „Toatã lumea îl stia vesel. Era un bãiat care zîmbea mai mereu, în ciuda bolii care îl fãcea sã sufere. S-a chinuit mult mai mult decît ne-a lãsat sã vedem, nu voia sã ne indispunã. Este nedrept cã a murit, poate ar fi avut încã o sansã dacã ar fi fost tratat mai bine, însã numai Dumnezeu stie de ce l-a chemat la el. Poate s-a dus sã-l înveseleascã“, a spus, printre suspine, o fostã colegã a copilului ajuns prea devreme în sicriu. Implacabil, dupã cum s-a scurs si ultima parte a vietii lui Dãnut, cum îi plãcea sã-i spunã prietenii, cortegiul a luat în cele din urmã calea Cimitirului Eternitatea.
Reamintim cã povestea bãiatului a fost una tristã, dar acesta a înfruntat mereu cu zîmbetul pe buze destinul potrivnic. Pãrãsit de tatã cînd a intrat la scoalã, elevul Scolii „Mihai Eminescu“ a vrut tot timpul sã devinã fotbalist, dar boala nemiloasã nu i-a acordat nici o sansã. Diagnosticat cu cancer la începutul anului 2006, copilul a rãmas mai întîi fãrã un picior, dupã care au urmat alte operatii si proceduri medicale costisitoare si dureroase, chimioterapie si tratamente îndelungate, ce nu i-au putut opri însã cumplita maladie. Sprijinit si de patronul „Stelei“, Gigi Becali, cu bani pentru a se putea îngriji în strãinãtate, Dãnut a plecat, în cele din urmã la Ceruri, luînd, odatã cu zîmbetul sãu si o parte din sufletele celor care l-au cunoscut sau i-au stiut trista poveste.
FOTO: Alexandru Dãnut Macovei a trecut pentru ultima datã prin fata scolii unde a învãtat
|
Autentificare
