Înãltarea Domnului sau Ispasul
Bisericile crestine sãrbãtoresc, an de an, Înãltarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, dupã 40 de zile de la marele praznic al Învierii, mai precis în joia din a sasea sãptãmînã dupã Pasti.
Traditia Sfintei Scripturi ne spune cã, dupã ÃŽnviere, Iisus S-a arãtat de mai multe ori Apostolilor Sãi, încredintîndu-i cã El este Cel adevãrat, cerînd sã i se pipãie rãnile (Apostolului Toma), ca ei nu cumva sã creadã cã vãd o nãlucã mîncînd „o bucatã de peste fript si o parte dintr-un fagure de miere“.
Asteptînd vremea ÃŽnãltãrii Sale si asezat la dreapta Tatãlui, Iisus a adunat pe cei 11 ucenici ai sãi în Betania, pe vîrful unui munte, numit al Mãslinilor, unde le-a vorbit astfel: „Datu-mi-s-a toatã puterea în cer si pe pãmînt. Drept aceea, mergînd, învãtati toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatãlui, al Fiului si al Sfîntului Duh“.
Dupã ce a spus aceste cuvinte, Domnul S-a ÃŽnãltat la ceruri, tinînd mîinile întinse peste ei, ca o ultimã binecuvîntare, spunîndu-le: „Iatã, eu sînt cu voi pînã la sfîrsitul veacurilor“, dupã care, învãluit într-un nor, a fost ascuns de ochii apostolilor.
Zece zile mai tîrziu, Fiul Domnului va trimite de sus pe Sfîntul Duh, dupã cum fãgãduise: „Voi ruga pe Tatãl ca sã trimitã un alt Mîngîietor ca sã fie cu voi în veac“. Sãrbãtoarea se va numi în popor a Cincizecimii, pentru cã se împlinesc 50 de zile de la ÃŽnviere.
Înãltarea Domnului întãreste credinta în sufletul credinciosilor cã Iisus Hristos, Mîntuitorul neamului omenesc, va reveni pe pãmînt adus de acelasi nor ce L-a Înãltat, ca sã judece si viii si mortii, la sfîrsitul veacurilor.
ÃŽn cinstea acestui mare praznic împãrãtesc, în biserici se oficiazã slujbe de priveghere si Sfînta Liturghie, în semn de multumire lui Dumnezeu pentru grija ce o poartã oamenilor. Formula de salut în aceastã zi este „Hristos S-a ÃŽnãltat!“, iar rãspunsul - „Adevãrat S-a ÃŽnãltat!“.
Odatã cu praznicul Înãltãrii, la noi se sãrbãtoreste si Ziua Eroilor, în semn de recunostintã pentru toti aceia care s-au jertfit pentru dreapta credintã, pentru apãrarea tãrii si neamului românesc.
În traditia popularã religioasã, aceastã mare sãrbãtoare a crestinãtãtii se numeste Ispas, fiind dedicatã personajului mitic cu acelasi nume, despre care se spune cã ar fi asistat la Înãltarea Domnului la Cer. Acesta este vãzut ca un om vesel si, de aceea, oamenii trebuie sã se bucure în aceastã zi. Gospodinele împodobesc casele si mormintele cu crengi verzi, la geamuri se pun crengi de leustean, si pregãtesc aceleasi bucate traditionale de Pasti: ouã rosii, pascã si cozonac, ori se taie miei si se dã de sufletul celor rãposati. Se crede cã acela care moare de Ispas ajunge direct în Rai.
|
Autentificare
