Cu ciobanii, despre oierit si UE

• ciobanii Bicazului au sfintit o stĂŽna situata deasupra barajului • „Ne rugam ca bunul Dumnezeu sa sporeasca munca lor, dar si rodul acesteia. Am facut strigare la Ceruri sa fim ajutati cu ploaia cea binefacatoare pentru a creste iarba aducatoare de hrana animalelor si de rod bogat multimii de credinciosi“, a rostit parintele Gheorghe Mihalache • de la oieri am aflat ceva despre tainele meseriei, responsabilitatea lor si cum vad ei integrarea ĂŽn Uniunea Europeana •

Oierii, dar si o parte dintre crescatorii de oi din cartierele Bicazului, Ciungi si Capsa, au fost saptamĂŽna trecuta partasii unui eveniment religios deosebit. Ei au asistat cu smerenie la slujba de sfintire a stĂŽnii din Podiceni, situata undeva deasupra barajului, stĂŽna ce beneficiaza din aceasta primavara de o cladire noua, mult superioara din punctul de vedere al conditiilor create, celei ce a adapostit pe oierii Bicazului de-a lungul anilor. „Ne-am ridicat aici, pe un loc ĂŽnalt, ca sa binecuvĂŽntam osteneala acestor oameni, si sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa sporeasca munca lor, dar si rodul acesteia. Am facut strigare la Ceruri sa fim ajutati cu ploaia cea binefacatoare pentru a creste iarba aducatoare de hrana animalelor si de rod bogat multimii de credinciosi. Ne rugam bunului Dumnezeu ca rugaciunea si osteneala noastra, ĂŽnaltate de pe acest munte, sa fie bine primite si rasplatite cu darnicie, ĂŽntru milostivire vesnica. Fie, ca an de an, sa ne amintim de acest eveniment religios si sa-l comemoram ca pe un moment de comuniune spirituala ĂŽntru credinta si bunastarea tuturor“, au fost vorbele rostite cu evlavie de catre preotul Bicazului, parintele Gheorghe Mihalache, la ĂŽncheierea slujbei de sfintire a stĂŽnii din Podicenii Bicazului. Apoi, atĂŽt noul salas al ciobanilor, cĂŽt si tarcul, ce adaposteste oile pe timpul de odihna al acestora, au fost stropite cu apa sfintita ĂŽntru alungarea duhurilor rele. În semn de respect, gazdele au cinstit, ĂŽn finalul ĂŽntregului ceremonial, prezenta oaspetilor, cu „ofranda“ ĂŽndeletnicirii lor, ĂŽndemnĂŽndu-i la masa, pentru a degusta din produsele proaspat preparate.

La stĂŽna viata nu-i usoara

N-au lipsit casul, urda, brĂŽnza dulce, dar nici topitul mult rĂŽvnit de orice trecator prin batatura vreunei stĂŽni. Stropul de vin adus cu darnicie crestineasca, dupa datina locului, de gospodarii ce au tinut sa fie martorii evenimentului din dealul Podicenilor, au slobozit baierile graiurilor, astfel ĂŽncĂŽt pentru noi a fost numai bine sa aflam cĂŽte ceva din tainele unei ĂŽndeletniciri, pe cĂŽt de stravechi, pe-atĂŽt de amenintata cu disparitia ĂŽn aceste vremi tulburi ale tranzitiei românesti. Asa am aflat cum se face casul, cum se alege urda, care-i reteta pentru „slobozirea“ jintuitului, ce sĂŽnt acelea gatejele si cum apar ele, ce-nseamna jintita, ca sa nu mai spunem despre „tocmeala“ dintre ciobani si gospodari pentru varatul oilor, despre suitul oilor la stĂŽna, obligatiile unora si altora, astfel ĂŽncĂŽt totul sa se ĂŽncheie toamna cu bine. „La stĂŽna, sa stiti ca nu-i viata usoara, nu-i o joaca. Ne trezim pe la 3 dimineata, mulgem oile, iar pe la 5 se pleaca cu animalele la pascut. Daca doi sau trei ciobani ĂŽnsotesc turma, restul ramĂŽn sa faca brĂŽnza si sa se ocupe de treburile gospodaresti. La prĂŽnz, ati vazut si dumneavoastra ce si cum cu treaba la o stĂŽna. Se-ntorc oile, trebuie sa te ocupi de ele, sa le mulgi din nou, sa pui laptele la prins cu ajutorul cheagului pentru a iesi brĂŽnza, lasi oilor 2-3 ore de odihna si-apoi, pe la 3 dupa-amiaza, le pornesti din noi la pascut. O zi de munca pentru un cioban se sfĂŽrseste tĂŽrziu ĂŽn noapte, abia dupa ce si-a terminat toate treburile. Mai trebuie adaugat faptul ca noaptea raspunderea noastra creste, deoarece este musai sa asiguram paza oilor. Asa ĂŽncĂŽt, minimum unul dintre ciobani doarme ĂŽn coliba situata ĂŽn preajma coseriului, indiferent daca priveste la stele, ori la nori negri sau vegheaza la linistea turmei, caci deh, avem o raspundere mare“, ne-a povestit Constantin Iftimie, baciul sef al stĂŽnii din Podicenii Bicazului.

„N-ajungem noi sa crestem oile dupa cum ne-o cer mai marii Europei“

Si cum oierii lui 2007 sĂŽnt preocupati de mult trĂŽmbitatele si vehiculatele norme europene, am ĂŽncercat sa aflam cĂŽte ceva despre framĂŽntarile lor pe aceasta tema, cu atĂŽt mai mult cu cĂŽt noua lor locatie aducea a niscai gazda de conditii ceva mai moderne ĂŽn comparatie cu ce mostenisera de la cei mai ĂŽn vĂŽrsta, caci trebuie spus ca o data cu noul „sediu“ pastoral s-a schimbat si administratia stĂŽnii bicajene. Adicatelea, locul lui nea Geana, gospodar de frunte al Bicazului, a fost luat cu „acte-n regula“, ĂŽntelegĂŽndu-se prin aceasta, ĂŽn urma sufragiului oierilor din Capsa si Ciungi, de catre fiul acestuia, Romeo Geana, ce se anunta un om destoinic, macar pe masura tatal sau. „Este greu deocamdata sa vorbim despre acest subiect, desi nu este lipsit de importanta. Din nefericire, se cunoaste foarte putin despre ce vor impune normele europene, mai mult doar la nivel de zvonuri contradictorii. De asta si crescatorii de animale sĂŽnt bulversati si contrariati. CĂŽt priveste daca vom fi ĂŽn stare sa aspiram la fondurile europene, nu prea sĂŽnt optimist, si asta pe motiv de coparticipare la finantarea de proiecte. De unde bani?“, a spus seful comitetului de stĂŽna, Romeo Geana. Si daca acesta a lasat sa se ĂŽnteleaga ca exista, totusi, o poarta deschisa viitorului european ĂŽn zona pastoritului românesc, nu acelasi lucru s-a desprins ĂŽn urma discutiilor cu ciobanii. „N-ajungem noi sa crestem oile dupa cum ne-o cer mai marii Europei. Pai, ce avem curent pentru mulgatori aici ĂŽn vĂŽrf de munte? Si-apoi, cica sa tinem laptele ĂŽn budane de inox. Ei nu stiu ca budaca noastra de lemn este mult mai sanatoasa si mai buna la conditiile meteorologice de pe la noi. M-ati ĂŽntrebat daca vom ajunge ĂŽn Europa sa vedem si noi cum fac ei brĂŽnza. Pai, noi n-avem timp sa dam pe-acasa. D-apoi sa batem drumurile Europei“, a declarat hĂŽtru din fire baciul stĂŽnii, Constantin Iftimie. CĂŽt ĂŽn gluma, cĂŽt ĂŽn serios se vede treaba ca ciobanilor nu le prea arde de normele europene. Ei nu renunta cu usurinta la traditiile cu care s-au deprins a trai. Ca asa este a demonstrat-o cu prisosinta ceremonia sfintirii stĂŽnii lor. Viitorul este singurul care va decide ce si cum cu alinierea pastoritului mioritic românesc, ĂŽn contextul nostru de comunitate europeana.