Rromii, drepturi dupa deportarea ĂŽn Transnistria

• circa 200 de etnici tigani beneficiaza, deja, de o indemnizatie lunara si de alte drepturi • cei care nu si-au depus dosarele se pot adresa Casei Judetene de Pensii • 75 de rromi si-au cĂŽstigat drepturile ĂŽn instanta •

Persoanele de etnie rroma care au fost persecutate pe motive etnice ĂŽn perioada 1942-1944, ĂŽsi pot cere drepturile legale, prin depunerea de dosare la Casa Judeteana de Pensii Neamt. Prin noile reglementari legale, cei care nu au facut aceste demersuri pĂŽna acum mai au posibilitatea de a cere drepturile care li se cuvin. În acest moment, ĂŽn Neamt sĂŽnt circa 200 de etnici tigani care si-au dobĂŽndit drepturile legale, respectiv o indemnizatie lunara si multe alte gratuitati. „Noi ĂŽi asteptam pe cei care se ĂŽncadreaza ĂŽn prevederile legale pentru stabilirea drepturilor care li se cuvin. În acest moment, sĂŽnt circa 200 de persoane din categoria mentionata care si-au stabilit aceste drepturi, respectiv o indemnizatie de circa un milion de lei vechi lunar, plus alte drepturi prevazute de lege. Trebuie precizat faptul ca Ordonanta 105/1999, cu modificarile ulterioare, se refera la o perioada stricta de doi ani, adica de la 1 iulie 1942, pĂŽna la 1 iulie 1944. Nu poate fi mai mare, ci doar mai mica, ĂŽn cazul ĂŽn care persoana s-a nascut ĂŽn refugiu“, a declarat Simona Fleseriu, consilier juridic al Casei Judetene de Pensii Neamt. De mentionat este faptul ca 75 de tigani din cei 200 si-au cĂŽstigat drepturile ĂŽn instanta. „Este vorba de circa 75 de persoane care, ĂŽn urma cu trei ani, si-au obtinut drepturile la Curtea de Apel Bacau, ĂŽn urma unui litigiu. La acea vreme, cam ĂŽn 2002-2003, legislatia nu era unitara, nu se admitea proba cu martori, iar alte dovezi nu erau. Ulterior, ĂŽnsa, o parte dintre acestia au reusit sa obtina acte care sa le ateste situatia, legislatia s-a schimbat si s-a admis proba cu martori, iar cei care aveau documente au putut depune marturie pentru ceilalti, iar ĂŽn cele din urma s-au obtinut drepturile“, a declarat Daniel Raducanu, consilierul prefectului pe probleme de rromi. Acesta ĂŽi si ajuta pe cei interesati ĂŽn ĂŽntocmirea dosarelor, cu care, ulterior, titularii se prezinta la Casa de Pensii. În afara de indemnizatia lunara de un milion de lei, aceste persoane beneficiaza de o serie ĂŽntreaga de facilitati, cum ar fi asistenta medicala si medicamente ĂŽn mod gratuit si prioritar, atĂŽt ĂŽn tratament ambulatoriu, cĂŽt si pe timpul spitalizarilor, transport urban gratuit, calatorii gratuite pe calea ferata si cu mijloace auto, un bilet pe an pentru tratament, scutire de plata taxelor de abonament pentru radio si televizor, prioritate la instalarea unui post telefonic, acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci.

Trai ĂŽn conditii inumane

În ianuarie 1942, circa 25.000 de tigani din România au fost deportati ĂŽn Transnistria, pe malurile rĂŽului Bug. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut ĂŽn ĂŽnchisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au decedat. Un decret regal din 1942 trasa liniile spolierii si desemna criteriile de deportare pentru tigani. S-a ĂŽnceput prin confiscarea bunurilor, prin Centrul national de romanizare. Apoi, s-au rationalizat alimentele, iar tiganii au fost expediati la munci publice ĂŽn Transnistria. Tiganii „nomazi“ au fost primii atinsi de persecutii. La 11 august 1942, deportarea acestora fusese aproape terminata. Au urmat tiganii sedentari. Unul dintre criteriile de deportare era absenta bunurilor, dar proprietatea unui teren sau a unei case nu i-a putut dispensa pe multi de deportare. Conform istoricului român Viorel Achim, au fost deportati ĂŽn Transnistria, din Regat, cel putin 24.686 de tigani, dintre care 11.441 erau nomazi, iar 13.176 sedentari. Maximum 10.000 dintre acestia au supravietuit. A fost o tragedie de proportii, ĂŽmpotriva careia a protestat Constantin I.C. Bratianu ĂŽntr-o scrisoare adresata lui Ion Antonescu, la 16 septembrie 1942. În Transnistria, tiganii au trait ĂŽn conditii inumane, fiind siliti sa sa doarma ĂŽn gropi construite ĂŽn pamĂŽnt sau ĂŽn grajduri, pusi la munca fortata pĂŽna la epuizare, fara hrana, drept pentru care multi nu au supravietuit.