Gheorghe Zamfir: „Cred ca am transformat naiul într-o faclie de unda sonora purificatoare“
„Naiul este un instrument divin, mirific, un instrument cu valente divine, un instrument cosmologic, care contine în el toate secretele, codul cîntecului românesc si planetar. Este un instrument multimilenar, care traieste pe glia româneasca de peste sapte mii de ani. Si daca este al nostru, trebuie sa-l sfintim, asa cum a fost el sfintit în istoria românilor, si sa-l consideram ca simbol al sunetului nostru si ca purtator de lumina si sunet divin.“
Acestea au fost cuvintele cu care maestrul Gheorghe Zamfir îsi încheia declaratia de presa de dupa concertul pe care l-a sustinut în compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacau, dirijata de Ovidiu Balan, în cadrul „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“.
Si cum Gheorghe Zamfir e un nume confundat cu naiul, ne-am propus ca, pornind de aici, sa discutam cîte ceva din toate. Dar, în primul rînd despre bucuria spirituala a sunetului si mizeria contemporana în care, de voie, de nevoie, ne straduim sa stralucim.
„Cînd suflul lui Dumnezeu plutea peste ape...“
Reporter: Stimate maestre, cum se împaca originea pagîna a naiului, invocata chiar de dumneavoastra, cu spiritul crestin revendicat între timp?
Gheorghe Zamfir: Pagîn este un fel de a spune, este o denumire care a fost data celor care au existat înainte de crestinism. Dar si ei au avut credinta lor. Ei au crezut în zei; care si ei au avut valoarea lor. Fiecare segment din natura a avut un zeu. Un controlor din cer care domina acel sector. Deasupra tuturor era Zeus. Crestinismul a adus unicitatea în credinta care l-a pus numai pe Dumnezeu unic ca dominator si creator a tot ceea ce exista. Politeismul si monoteismul; din care, bineînteles, a aparut trinitatea: Tatal, Fiul si Sfîntul Duh. Prin crucea pe care Iisus a aratat-o omenirii ca element duhovnicesc, elementul rastignirii, elementul sacrificiului Mîntuitorului, prin care el ne-a luat împreuna, pe toti, ca sa ne mîntuiasca. Prin varsarea sîngelui sau. Si prin Sfînta euharistie, care era pîinea, vinul si untdelemnul. Pîinea era trupul Mîntuitorului, vinul era sîngele si untdelemnul era elementul de închinaciune, de mir. El ne-a daruit întru salvare ... Tatal ceresc. Or, naiul, ca element de sfintire a sunetelor, tocmai din aceasta perioada pe care o numim noi pagîna si care a avut si ea valoarea ei. Ca daca pagînismul, asa cum îl numim noi astazi, nu exista, crestinismul nu exista nici el. El s-a cladit pe elementul acesta pagîn si si-a consolidat baza pe acest pagînism. Sau, cum l-as numi eu, antecrestinism. Or, în partea aceasta a lumii, pe care o cunoastem din mitologia greaca, a existat acest „pagînism“, adica un teritoriu al lui Pan. Pentru ca si marii filosofi, de la ... încoace, toti au fost paganisti. Adica toti au crezut în zeul Pan, care la epoca aceea era zeu universal. Era zeul naturii, care reprezenta totul. Chiar acum, materialistii spun ca venim din natura mama. Dar natura mama de cine a fost facuta? Nu tot de Dumnezeu? ÃŽn Biblie se spune ca în cele sase zile el a facut lumea. Cu totul. ÃŽn primele zile s-au dat apele la o parte, a facut pamîntul, s-a uscat pamîntul, au aparut florile, semintele copacii, pasarile, animalele... ÃŽn a sasea zi l-a facut pe om, si-n a saptea zi s-a odihnit. Toata splendoarea aceasta care se numeste creatia divina. Elementul sonor, muzical, a existat de la primele începuturi. Cînd suflul lui Dumnezeu plutea peste ape, acel suflu era cel din trestia care a aparut în a treia zi. Si care a creat mai tîrziu naiul. Si daca Pan n-ar fi existat n-ar fi existat nici el. Pan era un zeu universal. Nu era numai zeul muntilor, apelor, padurilor ci si al animalelor. Toate faceau parte din spatiul acesta pe care Blaga l-a numit mioritic mai tîrziu. Ori, acest spatiu era spatiul românesc. Al Traciei, care era cea mai mare parte de pamînt a Europei.
Gradina Maicii Domnului
Rep.: Convingatoare explicatie.
Gh. Z.: Asa si este. Geto-daco-tracii au fost cel mai mare - nu pot sa-i spun imperiu, pentru ca nu eram înca imperialisti cuceritori, asemenea gepizilor, ostrogotilor, hunilor, tatarilor, mongolilor, si altor popoare - popor sedentar. Cred ca ne-am nascut în aceasta zona terestra si ne-am împamîntenit aici. Noi am fost creati de Dumnezeu pentru acest loc si aici am ramas. Am o credinta foarte vie ca sîntem rasa primordiala a omenirii. Socot aceasta zona a planetei ca fiind prima populata.
Rep.: Nu vi se pare o afirmatie întrucîtva hazardata?
Gh. Z.: Deloc! De pilda, Papa Jean Paul al II-lea, cînd a venit în România în 1999, la coborîrea din avion a spus: Bine am venit în gradina Maicii Domnului! Pai, daca în conceptul Papei Jean Paul al II-lea, care a fost reprezentantul celei mai mari configuratii religioase dupa budism si ortodoxism, aici e gradina Maicii Domnului, e ceva. Catolicismul numara aproape cinci sute de milioane de credinciosi, iar cu ortodocsii fac cam un miliard. Budistii, evident, sînt mult mai multi... India, China si restul Asiei... Înseamna ca aici este un centru spiritual, înseamna ca cine a spus, ca profetie - si nu sînt putini - de la Serafim la Calinic de Cernica si chiar Nostradamus - ca România va constitui în secolul al XXI-lea centru spiritual omenirii, nu a grsit deloc. Aici exista un fel de batalie, de razboi spiritual pe care România îl va cîstiga cu certitudine. Si asa exista destule zvonuri ca americanii vor sa puna mîna pe aceasta tara, din toate punctele de vedere... Dar nu numai ei... si iudaicii... Pentru ca ei stiu ca aici va fi o mare batalie privind istoria spirituala a omenirii.
„Am fost uns si ales pentru aceasta misiune“
Rep.: Sa revenim la nai, maestre!
Gh. Z.: Da. Si pe acest teritoriu s-a nascut acest instrument. Deci în sudul Traciei, sau în nordul Greciei, în Arcadia veche, unde s-a nascut si a existat zeul Pan. Or, daca ne gîndim bine, si Apolo si Orfeu au fost tot traci. Si Dionysos a fost trac. Eu sînt fericit ca acest instrument s-a nascut pe teritoriul care astazi este România si ca spatiul mioritic cuprinde si acest instrument inserat în spatiul mioritic, unde si-a desfasurat toata partea sonora de lumina si de divinitate.
Rep.: Considerati ca afinitatea dumneavoastra fata de acest instrument este una ancestrala, mostenita din generatii stravechi? Ca acolo se afla în premisele existentiale ale radacinilor dumneavoastra?
Gh. Z.: Foarte tîrziu mi-am dat seama ca partea mea de sunet si partea mea de manifestare a fost predestinata si ca nu a fost întîmplator ca eu a trebuit sa aleg naiul sau, mai bine zis, ca naiul a trebuit sa ma aleaga pe mine si eu sa ma manifest împreuna cu el. Ca eu sa devin el si el sa se integreze total în mine. Asta am înteles-o abia pe cînd aveam vreo patruzeci, patruzeci si cinci de ani. Or, acum, la vîrsta mea de saizeci si sase de ani, mi-am dat seama ca a fost o predestinare, ca am fost pe undeva - s-ar putea spune astfel - ca am fost uns si ales pentru aceasta misiune, dar sînt sigur ca din viata mea anterioara, sau, mai bine zis, din vietile mele anterioare, alegerea a fost facuta în acest sens. Adica nu a fost o întîmplare ca la paisprezece ani eu am descoperit naiul sau ca el m-a descoperit pe mine si ca ne-am unit si a trebuit sa mergem împreuna pe acest drum care s-a transformat într-un drum de lumina, într-un drum triumfal, de pacificare a poporului român si a întregii lumi, unde eu am purtat partea mea de credinta si de lumina. Cred ca am transformat naiul într-o faclie de unda sonora purificatoare.
Adevarata fata a politicului
Rep.: Aveti o cariera impresionanta, o stie toata lumea, ati avut perioade prelungi de glorie, dar ati avut si perioade mai putin faste, mai ales în ultima vreme. Stiu ca sînt multe lucruri pe care nu le spuneti, le reprimati în dumneavostra... Un artist de talia dumneavoastra merita o recunoastere perpetua, fie si numai pentru simplul fapt ca sînteti un creator de scoala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sînteti initiatorul unui gen de tratare muzicala absolut personal. Cu toate acestea, sau poate tocmai din aceasta pricina, ati avut si aveti în continuare foarte multi detractori. Cum se poate?
Gh. Z.: Se poate pentru ca eu am fost un om, sînt un om si voi fi pîna la plecarea mea de pe aceasta planeta un om care iubeste adevarul si care îl spune. Adevarul, în felul în care eu l-am aratat întregii tari si întregii lumi, a deranjat foarte mult pe unii.
Rep.: Cine sînt aceia?
Gh. Z.: Am aratat adevarata fata a politicului. Politicul, care a decimat omenirea moderna si care o va decima în continuare pîna cînd o va lichida definitiv. Sînt si constienti si inconstienti. Însa implicarea politicului în toate domeniile de activitate ale omului si inclusiv arta si, în speta, muzica, a dus la un dezastru total. Pentru ca ei, fiind o rasa de oameni egoisti, feroce, care nu îsi dau seama de valori... Ei cred ca reprezinta valoarea. Tocmai din aceasta considerare falsa s-au nascut erori colosale care au dus la dezastrul în care ne aflam. Dezastru si de ordin economic, dar mai ales spiritual. Or, eu am spus-o de la început. Cînd am venit în tara din exil m-am implicat într-un asemenea fel încît am zis ca vreau sa fac orice pentru poporul acesta. Sa-l readuc atît cît pot eu la linia de plutire si sa încerc sa salvez sunetul românesc implicîndu-ma în viata culturala a neamului meu. A acelui neam care m-a nascut si pe care am intentionat sa-l readuc la constientizarea actului cultural si la renasterea sa.
Rep.: Ati reusit?
Gh. Z.: Nu prea. Am fost înteles gresit, am stîrnit gelozii si invidii cumplite din partea unor detractori, politicieni mai ales, în frunte cu Ion Iliescu si Nastase, care au creat o adevarata conspiratie împotriva mea. Un complot. Acesta este cuvîntul. Un adevarat complot care urmarea distrugerea mea totala. De la imagine la munca mea de peste cinci decenii si poate s-au gîndit si la anihilarea mea fizica. Dar nu mai traim, probabil, în epoca asasinatelor. Cu toate ca ei m-au asasinat în gîndul lor si m-au lichidat în tot ceea ce puteam sa fac pe linie de cultura. M-au înconjurat numai de nemernici, de inamici, au creat un proiect, un plan criminal, demagogic de dezinformare si m-au eliminat din absolut toate actiunile în care puteam sa ma implic pe linie culturala.
Tentatia pedagogica
Rep.: Va referiti, printre altele si la catedra de specialitate a Universitatii Nationale de Muzica?
Gh. Z.: Da, eu am visat la aceasta catedra înca din anii '70 cînd am fost solicitat de catre directorul Conservatorului din Paris. Numai ca, atunci fiind în plina voga, nu aveam timp sa ma ocup de partea pedagogica. Dupa ce mi-am împlinit misiunea pe care o aveam si m-am retras în tara mea în 1990, am facut tot posibilul sa ma implic în aceasta noua forma de servire a patriei. M-am dus la Conservator si i-am propus rectorului de atunci - nu stiu cum îl chema... Lerescu, parca - sa facem o noua catedra, si el a zis ca nu înfiinteaza clase de instrumente rudimentare. În conceptul lui de muzician, naiul era un instrument rudimentar. Ce a urmat dupa aceea a fost o adevarata catastrofa, pentru ca Dan Buciu, care a devenit între timp rector, împreuna cu decanul Serban Soreanu, figuri lugubre, figuri sinistre în muzica româneasca, ce n-au dat nici un exemplu si n-au adus nici un aport la dezvoltarea conceptului muzical românesc, dimpotriva, au transformat institutia muzicala pe care o conduc într-o institutie de interese, de trafic de influenta, de abuz de putere, si într-un clan mafiot în care senatul nu stiu ce face, cum face si de ce face. Exista manifestari din ce în ce mai vehemente din partea studentilor, cu care mai vorbesc si eu uneori, si care sînt revoltati la culme de tot ceea ce se întîmpla acolo. Este trist sa se dea astfel de verdicte în ceea ce priveste o institutie de arta care este considerata reprezentativa pentru muzica româneasca.
Democratia originala „made in Romania“
Rep.: Sînteti foarte pornit.
Gh. Z.: Ceea ce mi-au facut aceste doua persoane, mie personal, este cutremurator. Nu toata lumea, evident, pentru ca acolo sînt si oameni de valoare, oameni importanti, profesori care au calitati exceptionale. Eu venisem acolo cu gînduri sincere si minunate, entuziast, venisem impregnat de datele unei democratii europene, vestice, ca traisem la Paris treizeci si cinci de ani, am trait în Canada cinci ani, în Elvetia trei ani, foarte mult am cîntat în zona aceea, în Germania, în toata Scandinavia, deci eram arhiplin de conceptul unei democratii practicate de sute de ani. Or, sa spuna ei ca eu n-am reusit sa ma integrez în democratia lor, aceea interioara a unei institutii pe care o conduc ca niste birocrati, ca niste tehnocrati, este cu totul si cu totul fals. Cred ca a fost un interes meschin, abject - asta este cuvîntul - pentru ca eu sa fiu cooptat numai pentru a crea clasa de nai, în timp ce ei deja stiau cine va fi profesor acolo. M-au tinut cinci ani de zile fara sa-mi dea catedra cu adevarat, fara sa ma implice si sa-mi dea titulatura. M-au facut sa-mi dau doctoratul, l-am dat de pomana, l-am luat cu „summa cum laude“, mi s-a acordat si un titlu de doctor honoris causa, ca dupa aceea, imediat, sa ma înlature si sa puna o persoana lugubra, sinistra...
Rep.: Cine este?
Gh. Z.: Dalila Cernatescu, care nu are nici o cunostinta, n-are diploma de nai, n-a facut naiul cu mine, n-a terminat o scoala de muzica, a venit de la facultatea de pedagogie... Ea a fost pregatita înca din anii '97, 98... Si-atunci Buciu si Soreanu au zis ca îl aducem pe Zamfir ca sa cream clasa, pentru ca ea n-avea atu, n-avea legitimitate. Si n-avea diploma. Era foarte greu sa obtina o diploma ad-hoc, sa o inventeze.
A fost un scenariu abject. Au facut un soi de examen, pe baza notei mele ea a fost transferata de la pedagogie la interpretare, unde a fost numita imediat titulara. Pe mine m-au tinut cinci ani fara titulatura. A fost introdusa în Senat, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, a fost legitimata la interpretare, i s-a dat catedra, a fost numita titulara, a fost introdusa în senatul Universitatii, i s-a dat înca o catedra suplimentara de profesor de muzica de camera... Disciplina aceasta nici n-a existat la nai. Nimeni n-a compus pentru nai muzica de camera, decît Gheorghe Zamfir.
Hold-up cu studenti
Rep.: ÃŽn felul acesta ati ramas de izbeliste.
Gh. Z.: În felul acesta s-a gasit un pretext. Eu am facut niste memorii la minister în care am spus ca este inadmisibil ceea ce se întîmpla în aceasta institutie. Cum a ajuns Dalila Cernatescu? Care sînt secretele acestei manipulari, acestui abuz de putere si trafic de influenta pentru ca ea sa fie pusa în locul meu? Mi-au luat toti studentii, am fost eliminat si studentii mei care trebuiau sa continue n-au mai facut cu mine, au ramas înca trei din cei zece care vor termina în anul viitor si în felul acesta clasa mi-a fost anihilata si mi-a fost furata, ramînînd sub conducerea aceasta.
Rep.: Maestre, ati primit, totusi, lovituri, în special pecuniare, si în democratiile occidentale de care vorbeati adineaori. Cum s-a întîmplat?
Gh. Z.: Aceasta este o amintire foarte trista. As prefera s-o spun în alt moment pentru ca, efectiv, n-am starea de spirit necesara pentru acest lucru. Credeti-ma!
Rep.: Am înteles.
Gh. Z.: Deja ma doare enorm aceasta stare a faptului ca mi s-a luat catedra, ca mi s-au luat studentii si, ca dovada, vedeti ca studentii mei au venit la cursurile de maiestrie pentru a lucra cu mine.
Rep.: O dovada de solidaritate cu maestrul lor.
Gh. Z.: Da. Au venit sase studenti la cursurile de la Piatra Neamt si acest lucru ma bucura foarte mult. Ei si-au dat seama ca mai au enorm de mult de învatat. N-am intrat înca în adevarata fenomenologie si descifrarea codului secret al naiului divin. Voi începe lucrul acesta în aceste zile si îl voi continua în anii care vor urma. Ei vor fi alaturi de mine si vor reprezenta adevarata clasa stiintifica a naiului românesc.
(Va urma)
Articole similare:
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei religii a sunetului (I)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (II)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (III). „Maneaua a devenit o religie“
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (IV): Bun venit in tara lui OK!
Autentificare
