Pe unde mai mor românii

Acum cĂŽteva zile, pe o autostrada din Italia ĂŽn apropiere de Roma s-a petrecut un grav accident de circulatie. Soferul, opineaza seful zonal al carabinierilor, a adormit la volan, rezultatul - sase morti. Zilnic, veti spune, au loc accidente de circulatie ĂŽn toata lumea, de ce ne intereseaza ĂŽn mod special acest accident. Toti cei sase morti sĂŽnt români. „Ce cauta maica prin lume“, ĂŽi caineaza o baba din satul meu care a iesit din SĂŽngeru o singura data ĂŽn viata ei cĂŽnd si-a facut buletinul. „Sa fi stat si ei linistiti la casele lor“, filosofeaza mai departe femeia.
Românii calatoresc! S-au împrastiat în patru zari! Doua milioane, conform unora, trei milioane conform altora lucreaza în strainatate sau sînt în cautare de lucru. Marian Dicu, pe care eu l-am poreclit Rigips, fiindca se da expert în acest material, este constructor. Un constructor bun. Fireste, avînd ca atîtia altii cusurul neseriozitatii. Ei bine, Rigips a plecat sa-si încerce si el norocul în Spania. A nimerit în Ibiza, o insula mica, lînga Palma de Mallorca, o insula spaniola din Mediterana. Aici a avut surpriza sa gaseasca aproape douazeci de mii de cetateni români înregistrati la intrarile în insula, pentru ca nu poti patrunde acolo nici cu vaporul, nici cu avionul fara sa-ti înscrii numele. Ce Dumnezeu fac acolo?, m-am întrebat eu. Sapte mii lucreaza cu acte în regula, majoritatea în constructii, zice Rigips. Înca vreo zece mii lucreaza la negru, ceilalti sînt în asteptare. Asteapta sa se elibereze un loc de munca. Din ce traiesc?, întreb eu. Pescuiesc pentru a-si tine zilele, unii fura, unii intra în diverse combinatii. Rigips s-a întors acasa. Nu mai vrea sa plece. I-a ajuns. L-a impresionat, printre altele, moartea unei fete de saptesprezece ani. Românca. S-a aruncat, în apropierea marii, de pe stînci. N-a mai putut îndura. În cimitirul din Ibiza sînt înmormîntati cîtiva români.
Cititorul Îsi aminteste desigur atentatele teroriste de la Madrid de acum cÎtiva ani. Pe locul doi ca numar al victimelor dupa spanioli erau românii.
Ca niste salbaticiuni tinute multa vreme în tarc, românii, cînd oprelistile au disparut, s-au împrastiat în toata lumea. Lucreaza, cîstiga, unii se însoara sau se marita pe acolo, altii mor chiar. În Afganistan au murit doi sau trei militari români. Seful statului a trimis condoleante familiilor, iar armata i-a înaltat post-mortem în grad. Nici Irak-ul nu absenteaza din acest inventar sinistru. S-a prabusit un avion lînga Jakarta. Ambasada noastra cauta pe lista pasagerilor disparuti nume de români. Din satul meu forta de munca valida s-a scurs afara. Nu gasesti pe nimeni sa-ti bata o stinghie la gard. Nea Gogu are 78 de ani. Face carausie cu calul. Mi-a adus o caruta cu scînduri. Le descarca încet, meticulos. N-ai copii sa te ajute?, îl întreb. Uite mogîldetele astea îmi sînt nepoti. Fiul meu m-a sunat ieri. E într-o tara, dar nu i-am înteles numele. S-a întrerupt telefonul. Am priceput doar ca trebuie sa-i trimit bani sa se întoarca acasa. De unde pacatele mele sa-i trimit eu bani? Baiatul lui nea Gogu s-a dus si el sa cîstige undeva în lume, dar n-a avut noroc. Nimeni sau aproape nimeni nu scrie despre acesti oameni risipiti în patru zari. Doar stirile tragice ajung uneori acasa. Doar ele intereseaza.
Un accident cu sase români morti s-a petrecut pe o autostrada din Italia În apropierea capitalei. Stirea a Încaput În toate ziarele.