Absurda denuntare a judecatorilor
Gratie simpatiei mai mult decît deplasate de care se bucura din partea lui Franco Fratini, Monica Macovei a fost chemata de presedintele Macedoniei sa-l consilieze în ceea ce si la Skopjie se numeste, mai mult decît impropriu, lupta împotriva coruptiei.
Pe vremea ministeriatului distinsei procuroare, au fost multe îndoieli în ce priveste eficienta felului în care Monica Macovei a înteles lupta împotriva coruptiei la nivelul Justitiei.
S-a spus de catre unii ca anchetele initiate de procurorii îndemnati de Monica Macovei si încurajati de Traian Basescu n-au fost altceva decît o perdea de fum mediatica menita a proteja adevarata coruptie.
Gestul presedintelui macedonean confirma aceste banuieli.
În fosta republica iugoslava coruptia e în floare. Seful statului macedonean vrea sa treaca drept Arhanghel al luptei împotriva coruptiei fara a atinge fie si cu o floare coruptia adevarata. Pentru aceasta, accentul pus de Monica Macovei pe spectacolele mediatice va fi presedintelui macedonean de un real ajutor.
Monica Macovei a plecat din fruntea ministerului Justitiei. Nefasta sa mostenire a ramas. Unul dintre aspectele acestei mosteniri, dusa mai departe de Traian Basescu, vizeaza denuntarea judecatorilor, pentru ca n-ar combate coruptia la nivel înalt dînd sentintele cerute de procurori.
Într-o tara ce se vrea autentic democratica si nu în genul Belarus, unde elementele pluralismului sînt perdeaua în spatele careia presedintele mînuie ghioage, procurorii sînt doar una dintre partile procesului penal. O parte ce nu poate avea drepturi mai mari sau mai mici decît cealalta, avocatii celui acuzat. Arbitrul confruntarii care e procesul în instanta ramîne judecatorul.
Pentru judecator, ar trebui sa stie Presedintele-Botezator, conteaza doar argumentele pe care le aduce procurorul si contraargumentele pe care le invoca avocatul. Maretia statului de drept consta într-un amanunt care-l deosebeste categoric de dictatura.
În cîntarirea argumentelor si contrargumentelor celor doua parti judecatorul nu tine cont decît de litera legii.
Pentru judecator n-au importanta:
Nici faptul ca procurorul reprezinta statul.
Nici faptul ca acuzatului i se atribuie de catre procuror, corect sau incorect, o crima abominabila.
Mult mai important, crucial chiar pentru statul de drept, e faptul ca judecatorul nu tine cont de emotiile colective stîrnite de o anume categorie de infractiuni.
Crimele comise de comunismul stalinist au constat tocmai în fortarea judecatorului de a da sentinte încalcînd legea în virtutea faptului ca acuzatiile din dosar se refereau la tradare, spionaj, sabotaj.
Din acest punct de vedere, pentru judecator nu exista lupta a coruptiei la nivel înalt sau la nivel mediu.
Nu exista, daca ne gîndim bine, nici lupta împotriva coruptiei.
Lupta împotriva coruptiei e apanajul datatorilor cu gura, gen stralucit întruchipat în România începutului de mileniu, de Traian Basescu.
Pentru judecator exista un rechizitoriu mai mult sau mai putin solid.
Continuînd sa denunte justitia, pentru ca n-are capacitatea de a lupta împotriva coruptiei la nivel înalt, deoarece dosarele trimise în instanta de Tulusii de la DNA si Parchet n-au primit, în doi timpi si trei miscari, sentinta împotriva acuzatiilor din aceste dosare, Traian Basescu ne confirma înca o data ca între domnia sa si democratie e distanta care desparte whisky-ul de apa de izvor.
|
Autentificare
