 Caii verzi
Simptomele universale ale transformãrii municipiului Piatra Neamt într-un oras european se manifestã prin agresiune urbanisticã, proiecte fantasmagorice, ilegale, prost gust, aranjamente dubioase si coruptie. Toate cu atingerea directã asupra banului contribuabilului. ÃŽn ultimii ani, Piatra Neamt a devenit teatrul în care poate fi pusã în scenã orice piesã al cãrei subiect contine ca principal ingredient agresiunea urbanisticã. Pentru realizarea unor astfel de scenarii, nu este nevoie decît de o minimã colaborare pe plan local între o administratie care viseazã predilect cai verzi pe pereti, niste consilieri locali care sã aprobe creditele pentru a asigura din abundentã vopseaua verde necesarã, clientelã politicã care sã cîstige toate licitatiile la zugrãveli si, bineînteles, niste arhitecti pentru care calul verde rãmîne modelul universal al europenizãrii urbane. Succesul acestor spectacole nu poate fi asigurat fãrã prezenta publicului nemtean care, încremenit în admiratie, cu ochii la peretele alb, cade entuziasmat în trei litere, ori de cîte ori apare imaginea vreunui cal verde. Recent, primãria municipiului evidentia faptul cã „din punct de vedere urbanistic interventia brutalã asupra municipiului Piatra Neamt a început în anul 1965, cînd s-a demolat în întregime toatã zona... fãrã a se tine cont de tesutul urban existent în acea vreme“. Tot primãria recunoaste cã „toate aceeste deficiente s-au accentuat dupã anii '90“ si cã „degradarea constructiilor a contribuit la crearea actualei imagini a centrului orasului“. ÃŽn mod constant si periodic, ca picãtura chinezeascã, primãria ne anuntã cã vrea sã realizeze reamenajarea urbanã pe baza unui plan urbanistic zonal a cãrui valoare este incontestabilã, deoarece a primit girul „consultãrii cetãtenilor“. Declarînd „constant si periodic“ cã proiectele urbanistice, indiferent de complexitatea lor, nu se realizeazã decît dupã consultarea populatiei, administratia localã nu face decît sã ducã în eroare opinia publicã, deoarece aceste consultãri nu au loc în mod real, nici mãcar la nivelul consilierilor locali. Dovada este cã majoritatea acestor consilieri nu sînt capabili sã ofere o explicatie coerentã cînd sînt solicitati sã explice de ce au votat ce au votat. Formalismul în care se consumã asa-zisele „consultãri“ este un afront adus bunului simt, care ne obligã sã nu mai acceptãm trimiterea în derizoriu a dreptului constitutional de a fi consultati. ÃŽntr-o declaratie recentã, emanatã la primãrie, sîntem anuntati cã reamenajarea urbanã a zonei bulevardului Mihai Eminescu si a zonei Orizont nu a demarat decît dupã consultatea cetãtenilor, care a avut loc în douã runde - pe 19 ianuarie si pe 6 aprilie 2006 - ocazie cu care se pretinde cã au fost prezentate si alte proiecte de anvergurã. O mai mare bãtaie de joc nici nu se putea realiza prin respectiva declaratie la adresa cetãtenilor, deoarece stim foarte bine cã la aceste consultãri, care au beneficiat de o audientã mai mult decît sumarã, au fost discutate fie nimicuri, fie generalitãti. Niciodatã populatia nu a fost pregãtitã pentru a participa la aceste „consultãri“, neavînd acces la informatiile minimale necesare asupra investitiilor respective, pentru a participa activ si nu formal la astfel de întruniri. O astfel de modalitate „de a consulta cetãtenii“ nu dã nici un drept administratiei locale de a justifica în fata nemultumirii publice realizarea unor proiecte ale cãror solutii adoptate surprind de fiecare datã.
Prestigiul arhitectilor si „consultarea populatiei“
ÃŽn altã gamã de justificãri practicate de primãrie, cu privire al realizarea unor proiecte insolite, se face des trimitere la „prestigiul profesional“ al unor arhitecti, salariati ai primãriei, ale cãror planuri de urbanism zonal (PUZ) nu pot fi puse sub semnul lipsei de profesionalism, a îndoielii asupra viabilitãtii solutiilor sau a lipsei de viziune asupra conceptului de dezvoltare durabilã. Raportat la „prestigiul“ arhitectilor locali, „consultarea cetãtenilor“ este împinsã în mod deliberat în plan formal, de unde nu a fost lãsatã sã evadeze niciodatã. Cînd formula cu „prestigiul“ arhitectilor nu poate fi aplicatã convingãtor, sînt împinse în fatã, ca argument suprem, planurile urbanistice de detaliu, aprobate de Consiliul Local, în fata cãrora „consultarea populatiei“ rãmîne tot o simplã obligatie formalã si nici atît. La fel de formal este si dreptul cetãtenilor de a accesa „proiectele urbanistice“ ale primãrie pe site-ul acesteia, în lipsa acelorasi dezbateri preliminare privind detaliile care sustin proiectele respective. ÃŽn acest context al formalismului privind „consultarea cetãtenilor “, primãria le pregãteste acestora o mare surprizã. Este în curs de definitivare noul Plan Urbanistic General (PUG) al municipiului Piatra Neamt, iar de corecta întocmire si aprobare a acestuia sînt rãspunzãtori atît arhitectii, cît si cetãtenii municipiului, declarã primãria. Dupã ce consilierii vor vota acest PUG, se poate lansa în executie orice proiect cu „cai verzi pe pereti“, deoarece primãria va avea drept gaj responsabilitatea tuturor cetãtenilor. Infailibilitatea arhitectilor este asiguratã, iar primãria are dezlegare totalã la investitii. Cetãtenilor le rãmîne responsabilitatea de a plãti constiincios dãrile si de a fi mîndri cã nu le pasã cum le sînt cheltuiti bani.
|
Autentificare
