Spitalul TĂŽrgu Neamt, 155 de ani de istorie

• cĂŽndva, unitatea medicala a fost a doua ca marime din Moldova, dupa Spitalul Central din Iasi • cladirea a fost ridicata cu fonduri de la Manastirea Neamt •

Spitalul Orasenesc din TĂŽrgu Neamt are ĂŽn spate o istorie bogata si vremuri de glorie, cĂŽnd era al doilea din Moldova, dupa Spitalul Central din Iasi. Existenta sa dateaza de la 16 octombrie 1852, cĂŽnd a fost inaugurat, ĂŽn cadrul unei mari solemnitati, de catre domnitorul Alexandru Ghica, alaturi de Mitropolitul Moldovei, Sofronie, si staretul Neonil de la Manastirea Neamt. Tot atunci au mai fost inaugurate spiteria si Scoala Domneasca (astazi muzeu de istorie), ĂŽn prezenta unei multimi impresionante venite din ĂŽnreaga Moldova sa asiste la aceste evenimente. Si Ion Creanga, marele povestitor humulestean, a fost de fata la inaugurare, comentĂŽnd acest moment ĂŽn „Amintiri din copilarie“. Cele trei obiective fusesera ridicate pe cheltuiala Manastirii Neamt, la ordinul stapĂŽnirii de la acea vreme, care a tinut cont de resursele importante pe care le obtinea lacasul monarhal de pe urma proprietatilor pe care le avea ĂŽn toata Moldova. Proiectat ĂŽn 1832, Spitalul din TĂŽrgu Neamt ĂŽncepe sa se construiasca ĂŽn 1848, ĂŽnaintea spitalelor din Piatra Neamt si Bacau, pentru ca aici s-a dezvoltat mai rapid industria locala. Este terminat ĂŽn 1852, si ĂŽsi deruleaza activitatea sub conducerea manastirii, dar cu medici adusi de peste hotare. S-a ĂŽncheiat un contract pe 10 ani cu medicul Fleislein, cu doctorat la MĂźnchen, care urma sa primeasca 10.000 de lei pe an si trebuia sa se ocupe si de suferinzii de la bolnita manastirii. În 1852, Spitalul din TĂŽrgu Neamt avea 40 de paturi, aceeasi capacitate cu spitalele din Roman, Galati si Botosani, fiind al doilea dupa Spitalul Central din Iasi, unde erau 200 de locuri pentru bolnavi. În anii 1860-1862, lasa ĂŽn urma alte spitale din Moldova, avĂŽnd 80 de paturi. O lunga perioada de timp, activitatea unitatii sanitare din TĂŽrgu Neamt a mers pe aceeasi linie cu aceea a bolnitei pentru „cei lipsiti de minte si chinuiti de duhuri rele“ de la Manastirea Neamt. În vremurile de ĂŽnceput ale bolnitei, nu se putea vorbi de o ĂŽngrijire medicala propriu-zisa, dar bolnavilor li se dadea cea mai buna pĂŽine si vin. Unii calugari mergeau frecvent la muntele Atos si ĂŽn alte locuri de pelerinaj si se ĂŽntorceau cu leacuri facute din plante, sub forma de fierturi si unsori care, alaturi de rugaciuni, slujbe si arderea unor esente mirositoare“ constituiau baza medicinii manastiresti. Lucrurile s-au schimbat odata cu aducerea unor medici care activau si la spitalul din TĂŽrgu Neamt. Acesta se compunea din doua corpuri de cladiri, una cu etaj, ĂŽn fata, spre Ulita Mare, cu saloane mari pentru bolnavi, coridoare largi, camere pentru operatii si pansamente. În partea centrala a etajului, se gasea paraclisul cu hramul „Sf. Dumitru“, la care si astazi merg bolnavii sa participle la slujbe si sa se roage pentru sanatate. În corpul al doilea, situat ĂŽn spate, fara etaj, era bucataria, administratia, camera pentru necropsii si alte anexe. Cladirea s-a pastrat pĂŽna ĂŽn zilele noastre si este folosita tot de catre administratia spitalului. Între cele doua corpuri de cladiri exista un bazin ĂŽn care apa era captata de sub masivul Cetatii Neamt printr-un sir de conducte de ceramica, care se presupune ca alimentau, pe la 1627, o berarie, amintita ĂŽn documentele vechi. Personalul locuia ĂŽn spital, avĂŽnd camere special amenajate. Cladirea era luminata cu felinare de petrol, iar ĂŽn saloane ĂŽntunericul era ĂŽndepartat cu ajutorul candelelor cu undelemn.

Vremuri zbuciumate

Secularizarea averilor manastiresti din 1864 este ĂŽnceputul unei noi etape ĂŽn viata Spitalului din TĂŽrgu Neamt, care ĂŽn 1866 trece sub administratia Episcopiei Sf. Spiridon din Iasi si nu mai depinde de Manastirea Neamt. A fost un an dificil, care a debutat cu epidemie de tifos si a continuat cu holera care a facut revagii mai ales printre „mizerabili“, cum erau numiti saracii localitatii. Medicul Fr. MĂźller, cu diploma de doctor ĂŽn medicina si chirurgie la facultatea din Virtburg, ĂŽncearca, ĂŽmpreuna cu primarul TĂŽrgului, Teohari, sa tina situatia sub control, acordĂŽnd o serie de ajutoare celor napastuiti. Problema lipsa fondurilor pentru retetele gratuite era si pe atunci de actualitate. Farmacistul se plĂŽnge ca de 8 luni „staruieste necontenit“ pentru plata celor 279 retete gratuite pentru saraci eliberate ĂŽn timpul „epidemiei furioase“. Dar, ca si ĂŽn zilele noastre, se gaseau bani pentru „protocolul“ oficialitatilor. În acel an, cĂŽnd TĂŽrgul era ĂŽn doliu din cauza numarului mare al victimelor tifosului si holerei, ĂŽn localitate a venit Carol I. Primaria a cheltuit 892 lei si 40 de parale pentru masa acestuia, ĂŽn timp ce nu avea 11 lei pentru ĂŽnmormĂŽntarea unui „mizerabil“, pentru cele aproape 280 de retete gratuite sau pentru hrana saracilor care flamĂŽnzeau ĂŽn 200 de case. Pentru ca sa nu-i manĂŽnce cĂŽinii pe cei pe care-i „fulgera“ moartea pe strada, s-a angajat un ins care urma sa primeasca 15 parale de fiecare cĂŽine ucis si „pielea sa ramĂŽna ĂŽn folosul sau. În 1866, spitalul era ĂŽnregistrat cu o aparatura chirurgicala variata, care facea posibila abordarea a aproape tutuoror domeniilor chirurgicale. Pentru alimentatia bolnavilor era prevazuta o suma destul de mica pentru aceea vreme, respectiv 40 de parale pe zi de fiecare persoana internata, iar printre alimente se gaseau vin vechi, arpacas, lapte, carne de vaca, faina. Salariile personalului nu se plateau la timp, fiind consemnate si ĂŽntĂŽrzieri de 12 luni. Cu toate greutatile ĂŽntĂŽmpinate, Spitalul TĂŽrgu Neamt nu a renuntat treptat sa-si cĂŽstige un renume care atragea bolnavi chiar si de peste hotare, o contributie avĂŽnd-o medicii pregatiti si devotati cum ar fi Dr. Dimitrie Ulea si Dr. Moscovici, absolventi al Facultatii de Medicina din Paris care au publicat, ĂŽn 1877, un periodic medical - „Nosograful ospitalului de Neamtu“, printre primele din Moldova. Nu au lipsit perioadele de criza, cĂŽnd a fost transformat ĂŽn spital militar sau cĂŽnd a fost evacuat, ĂŽn timpul razboiului. Cu ocazia ĂŽmplinirii a 120 de ani de la ĂŽnfiintare, a fost publicata o lucrare despre existenta zbuciumata a unitatii sanitare, „Din trecutul istoric al Spitalului dinTĂŽrgu Neamt si al Ospiciului de alienati din manastirea Neamt“, realizata de prof. D. Constantinescu, dr. Autrelian Grigorescu, dr. Valentin Grigorescu si dr. Sorin Miron.