 Dor de România, cu un profesor german
• desi plecat în Germania din 1973, Martin Zakel, fost profesor si director adjunct al Liceului Bicaz, a ramas cu sufletul în tara de origine • „se observa la tinerii din tarile estice o dorinta de a învinge, de a depasi momentele grele ale perioadei actuale“, sustine acesta, referindu-se la ambitia tinerilor emigranti din aceasta parte a continentului, inclusiv din România • „ÃŽn România ma simt cu adevarat acasa“. Asa avea sa porneasca dialogul purtat cu Martin Zakel, pîna în 2002 studendirektor (profesor de liceu n.r.) la Apian Gymnasium din localitatea bavareza Ingolstadt. ÃŽntîlnirea dintre redactorul Monitorul si profesorul Zakel a avut loc la Bicaz, cu ocazia revenirii oaspetelui german în orasul la al carui liceu, în urma cu peste 3 decenii, a functionat ca profesor de biologie-chimie si director adjunct. „Desi sas de origine, nascut în Sarosul de pe Tîrnave, viata mi-a oferit prilejul ca în tinerete sa-mi exercit calitatile de profesor si chiar de director adjunct la Liceul Bicaz. De altminteri, plecarea mea definitiva în Germania s-a petrecut din perioada aceea, mai precis din 1973, cînd ma aflam în Bicaz. Este o poveste întreaga pe aceasta tema“, ne-a spus profesorul Zakel, un om spornic la vorba si cu o experienta bogata în ale vietii. Din spusele sale, am aflat ca prezenta sa la Bicaz ca profesor s-a petrecut la sfatul prietenului sau, inginerul Nae Ionescu, sef la Gaz Metan, pietrean de origine, ce locuia în Bucuresti si care era mîna dreapta a lui Chivu Stoica. „El mi-a spus, te transferam la Piatra Neamt si cu ajutorul unor demnitari locali, pe care-i cunosc, o sa reusesti sa pleci în Germania mai usor. Asa s-a si întîmplat. ÃŽn 1969 m-am urcat în masina lui Nae si am venit la Piatra Neamt. Dupa o întîlnire la Colibele Haiducilor cu domnul Musat, un demnitar local, am primit casa si un post de profesor la Liceul Bicaz, iar sotia un post de contabil. Totul în schimbul unei cote suplimentare de gaze naturale pentru municipiul Piatra Neamt, din partea lui Nae Ionescu. Asta a fost intrarea. Mai apoi, aveam sa cunosc aici alti oameni cu functii înalte, care mi-au sprijinit plecarea în Germania, plecare stiuta doar de mine si Nae Ionescu. Un exemplu ar fi Bobu, seful de atunci al Securitatii, frate cu ministrul Emil Bobu, pe care l-am cunoscut, nu pentru ca as fi vrut, ci pentru ca atunci cînd am predat germana la Casa Pionierilor din Piatra Neamt, seful Securitatii avea un copil ce urma aceste cursuri. Prin intermediul copilului, au pornit relatiile noastre. Si totusi, din familie nu eu am fost cel care a parasit primul România. A fost sotia si-abia la un an am obtinut si eu viza de plecare. Pentru asta, am fost nevoit sa fac mai multe drumuri la Bucuresti, dar vazînd ca lucrurile pareau imposibile, mi-am luat copilasii de mîna si m-am dus la domnul Bobu, pentru a-i cere sprijinul. Ce-i drept, am facut-o putin si pe «Machiavelli» spunîndu-i ca eu n-as fi ramas în Germania pentru ca sînt membru de partid, dar daca nevasta a facut-o, trebuie sa-mi întregesc familia. Si omul m-a înteles. Mi-a spus sa nu mai bat la usile Bucurestilor, ci sa stau acasa linistit si sa astept. Dupa doua saptamîni, am avut pasaportul“, a povestit profesorul Martin Zakel.
Probleme cu limba, în Germania
Integrarea în Germania s-a petrecut, dupa spusele sale, fara greutati. Locuinta avea deja, deoarece sotia sa facuse rost - ca emigrant sas statul german i-a oferit o taxa de bun venit de 200 marci - iar în cîteva saptamîni a primit un post de profesor, conform pregatirii, mai întîi la un liceu particular, si apoi la liceul de stat Apian Gymnasium de unde, în 2002, a iesit la pensie. „La început mi-a fost un pic de frica. Elevii din Germania erau altfel decît cei din România, dupa cum si sistemul de învatamînt. Am fost nevoit sa învat si sa ma adaptez. ÃŽntîmpinam si greutati lingvistice, deoarece limba saseasca era diferita de germana. Dupa sutele de ani de vietuire printre români, sasii au împrumutat multe cuvinte din zona, slavone, românesti, unguresti, asa ca a fost o problema destul de serioasa. Numai ca m-am adaptat si, mai cu o gluma, mai cu o poveste din România, m-am descurcat. Cît priveste sistemul de predare si consolidare a cunostintelor, în Germania, 40% din tematica lectiilor se refera la ceea ce ai învatat, avînd caracter recapitulativ, iar 60% sînt întrebari de transfer, adica de aplicare prin gîndire a cunostintelor vechi la cele noi, ce apar în discutie prin intuitie. Este si acum un sistem cu totul diferit de cel din România acelor vremuri. Ma rog, acum nu mai stiu cum este cu învatamîntul românesc. S-o mai fi schimbat lucrurile“. Profesorul Zakel, cu admiratie pentru învatamîntul românesc, considera ca acesta este mult mai benefic pentru elev, fata de cel german, care este favorabil profesorului. Nu însa în ce priveste norma, care aici este de 18 ore/saptamîna, pe cînd acolo de 23 de ore, iar la obiectele sport, desen, muzica, 27 de ore. La fel si cu clasele care au 35 de elevi, fata de 25 în România. „Este adevarat ca esti platit mai bine. Eu, ca profesor, înainte de a fi pensionat, aveam salariul de aproape 9.000 de marci. Un salariu bun, cu care am trait foarte bine. Numai ca, sistemul de impozitare este unul diferit. ÃŽntr-un fel esti platit cînd ai familie si altfel cînd esti burlac sau vaduv, cum sînt eu acum. Odata cu trecerea la euro, lefurile s-au diminuat, aproape înjumatatit, fapt ce nu s-a petrecut si cu preturile. Cît priveste acest subiect mult disputat în Occident, legile din Germania nu ne-au permis noua, cetatenilor, sa facem referendum privind trecerea la euro. Guvernantii au decis si noi ne-am conformat. Dar chiar si asa, nivelul de viata este superior celui actual din România. Aici preturile sînt ca-n Vest, iar lefurile, sub orice critica. Ma întreb, cum se descurca românii? Este jalnic ce se întîmpla!", a afirmat profesorul Zakel.
„Balada“ lui Porumbescu, ascultata la Ingolstadt
Fiindca a adus vorba despre integrarea în UE, am dorit sa aflu care este parerea lui Martin Zakel despre evolutia României în aceasta structura. „Eu vad un viitor bun pentru România. Occidentul a trecut prin asta dupa razboi. Acum a depasit faza de apogeu, devenind o societate de consum. Nici copiii occidentali nu mai sînt niste luptatori. Luptatorii vin astazi din Est. L-am citit pe Cioran. El a prevazut acest lucru în scrierile sale. «Viitorul Europei nu este Vestul, este Estul» spune Cioran. Si asa este. Se observa la tinerii din tarile estice o dorinta de a învinge, de a depasi momentele grele ale perioadei actuale. De aici decurge progresul. Apoi, românii au o dorinta de cultura care nu se mai observa în Vest. Si-atunci, cum sa n-am nostalgia tarii în care m-am nascut si format ca om? ÃŽn Germania sîntem multi sasi si români. Numai în Ingolstadt sînt 3.000 de sasi, la 120.000 de locuitori. Ne întîlnim, vorbim saseste si româneste, dar cu toate acestea, cînd întîlnesc un român în trecere pe-acolo ma bucur nespus. ÃŽntr-una din zile, am întîlnit pe strazile orasului în care locuiesc, cîtiva muzicanti români. I-am întrebat daca stiu sa cînte Balada lui Ciprian Porumbescu. O stiau, si asa am putut sa-mi beau cafeaua pe muzica lui Porumbescu. M-a uns la suflet. Cu numai 10 euro, m-am simtit pentru cîteva clipe în România“, a spus profesorul Zakel, cuprins de emotie. Asadar, despre poporul român numai cuvinte de lauda. Si cum românului îi sta bine sa faca si niscai politica, am încercat si un astfel de subiect. „Politica tot politica este si la noi, si-n România. Cînd s-a reunificat Germania, s-au facut greseli mari, mai ales cînd s-au schimbat banii fostilor RDG-isti. S-a facut, unu la unu. Cei «mici» n-au avut mult de schimbat, pe cînd pentru cei «mari» a fost nevoie sa fie tipariti bani în plus bani ce aveau sa ia calea bancilor elvetiene si sa îmbogateasca pe unii fara calitati deosebite. Apoi, privatizarea... Au fost distruse intreprinderi care functionau bine si vîndute pe-o marca, iar dupa aceea, cumparate de smecherii din Vest. Ce mai! Ca si-n România. Si nu-i de mirare, daca te gîndesti ca, întotdeauna, revolutiile îsi sacrifica copiii pentru interesul unora. Nici în prezent în Germania politica nu prea merge. Odata cu ultimele alegeri, cînd cancelar a venit doamna Merkel, a disparut practic opozitia. Au ramas în afara coalitiei de la guvernare numai partidele mici, care n-au putere. Nu stiu, însa, ce se va întîmpla la viitoarele alegeri“, a declarat profesorul german. Si discutiile au continuat. Aveam sa mai abordam subiecte precum poluarea, cu referire directa la „pescarusii“ din plastic de pe lacul Bicaz, problema traiului de pe la noi, dar si de prin Germania, aveam sa aflam ca pensia profesorului Zakel este de 2.600 de euro, mult superioara mediei de 700-1300 euro a altor categorii sociale, si multe altele. Profesorul Martin Zakel vine în România cam o data la doi ani, asa ca vom continua discutiile în 2009, cînd speram sa ne revedem. Pîna atunci, auf wiedersehen, mein herr Zakel!
|
Autentificare
