 Ispita literei scrise: Nostalgia ruralitatii
• doua volume de poezie - Ioan Ouatu - „Gloria linistii“ si Victor Stan - „ÃŽntoarcerea în sat“ Desi am fost ispitit sa-i tratez separat, pîna la urma am realizat ca cei doi autori care se îndaratnicesc sa-si construiasca si sa-si poarte destinul literar într-o inedita fratie de breasla, nu pot fi, cel putin deocamdata, despartiti. Si daca în proza, printr-o diviziune a muncii, doar de ei stiuta, hotarasc sa semneze pe aceeasi coperta, nu este singura data cînd pe teritoriul liric o fac separat. Dar, simetric si simultan. Este cazul ultimelor doua volume semnate de, ati ghicit!, Ioan Ouatu („Gloria linistii“) si Victor Stan („ÃŽntoarcerea în sat), aparute la Editura „Timpul“ din Iasi si, respectiv, Editura „Nona“ din Piatra Neamt, la începutul acestei veri.
Cele doua volume, ilustrate grafic - copios primul de catre Lucian Gogu-Craiu si parcimonios cel de al doilea de catre Sorinel Stan - pot fi considerate adevarate antologii ale expresiei poetice încercate pîna acum de cei doi împatimiti ai cuvîntului. ÃŽn definitiv, „Gloria linistii“ e „ÃŽntoarcerea în sat“ si... viceversa.
De buna seama, e greu înca de definit profilul poetic al celor doi autori, atîta timp cît substanta lirica nu s-a sedimentat în esente.
La o prima vedere, Victor Stan e mai stufos, mai prolix, mai patimas si, tocmai din aceasta pricina, într-o oarecare masura, mai vulnerabil. Mai mult, pregnanta reproiectarii datelor sentimentale originare, nostalgia ruralitatii si obsesia radacinilor arhaice devin leit-motive într-un circuit complet al rememorarii.
O anumita decantare, o aerisire a textului, o esentializare benefica se observa în scrierea lui Ioan Ouatu. Cu toate ca si din versurile lui razbat aceleasi obsesii nostalgice, se remarca efortul de abstractizare a expresiei, tendinta de coagulare a unui stil poetic particularizat. Dar, în cele din urma, inevitabila tendinta de complementariat, acceptata si recunoscuta implicit de catre cei doi autori, exploateaza locuri comune amîndurora.
Faptul ca cei doi zamislitori de versuri se lasa patrunsi de zelul maturei inspiratii nu poate fi decît benefic. Si daca nu vor fi descoperit întrutotul înca gratia cuvîntului, si daca nu vor fi patruns pe de-a-ntregul taina sublimata a versului, cei doi autori de poezii pot avea satisfactia, neegalata de nici o alta împlinire a spiritului, ca ispita poetica si a frumusetilor ei le da tîrcoale, creîndu-le un ascendent nobil si pregnant, semnalat, mai mult sau mai putin semnificativ, de cele doua volume care le poarta numele pe coperta.
|
Autentificare
