Super Nany la CJ
• vedeta de televiziune a moderat o dezbatere publicã pe tema copiilor abandonati de pãrinti, pentru un loc de muncã în strãinãtate • în judetul Neamt, circa 6.400 de copii simt lipsa cel putin a unui pãrinte • Fenomentul plecãrii pãrintilor în strãinãtate pentru a cîstiga un ban, lãsînd în urmã copii în grija cui se nimereste, a devenit o adevãratã problemã în Neamt. Dupã cum sustin autoritãtile nemtene, oficial, circa 6.400 de copii duc dorul unuia, dacã nu cumva al ambilor pãrinti. Situatia este îngrijorãtoare atît pentru micutii rãmasi într-o formã sau alta pe drumuri, cît si pentru pãrintii care nu au sansa de a-si vedea copiii crescînd si de a-i îndruma în viatã. „Este o situatie alarmantã, ale cãrei consecinte nu le prea cunoastem“, a declarat Irina Petrea, cunoscutã dintr-o emisiune televizatã, denumitã „Super Nany“, cea care a moderat dezbaterea. Copiii rãmasi fãrã pãrinti pentru cã acestia au ales munca în strãinãtate pentru un cîstig frumos au reusit sã aducã, luni, 1 octombrie, la aceeasi masã, reprezentanti ai numeroase institutii publice, dar si zeci de copii, elevi ai scolilor de masã ori din unele centre de minori, care au împãrtit pliante cu mesaje sfîsietoare despre ceea ce se întîmplã în sufletele micutilor lãsati sã creascã singuri, fãrã alinarea celor care le-au dat viatã. Dezbaterea publicã, moderatã de pietreanca Irina Petrea, a pus pe tapet problemele cu care se confruntã „copiii orfani cu pãrinti“, durerile pãrintilor care îsi lasã micutii singuri, pîrghiile de actiune ale institutiilor publice pentru a-i ajuta pe minori sã depãseascã mai usor greutãtile vietii, dar si lipsa cadrului legal care sã permitã constrîngerea adultilor care pleacã peste hotare lãsînd prea usor copiii în tarã. Participantii la dezbaterea publicã au ascultat povestea adevãratã a unei tinere, pe nume Adina, care a fost lãsat de mama ei în grija unei prietene si apoi a fiului acesteia, cele douã femei alegînd calea strãinãtãtii pentru un viitor mai bun. A fost analizatã evolutia fetei de cînd avea cîtiva ani, trauma prin care a avut de trecut din cauza decesului tatei, apoi a lipsei afectiunii materne, eseurile înregistrate rînd pe rînd cînd a fost elevã, dupã care a urmat un happy-end, cînd adolescenta a fost luatã de cãtre mamã în Italia dupã lungi si chinuitoare insistente. Pornind de la acest studiu de caz discutiile au fost extinse, specialistii analizînd toate necazurile pe care le trãieste copilul abandonat si lipsa de importantã pe care o au cadourile pompoase pe care le primesc micutii singuri în comparatie cu lipsa afectiunii materne sau paterne. „Super Nany“, în ciuda severitãtii drastice de care dã dovadã în emisiunea în care încearcã sã-i cuminteascã pe unii rãsfãtati, a dat citire cîtorva pasaje din scrisori ale copiilor rãmasi singuri. Mai toti participantii la dezbaterea publicã au simtit cum lacrimile le umplu ochii, la auzul unor fragmente de genul: „Cînd mama a plecat în Italia, am plîns foarte mult si i-am simtit foarte mult lipsa. Ea a plecat plîngînd, dar si fericitã pentru cã pleacã. Se bucura cã vom avea o casã... ÃŽntre Italia care poate ne va aduce o casã si mama, o prefer pe mama. Mai bine sãraci si împreunã. Fericirea noastrã, dacã am sta cu pãrintii, ne-ar fi de ajuns. Am sufletul gol, sînt nefericit si trist. Dar chiar dacã plîng, lacrimile n-o aduc înapoi pe mama“, a scris un bãietel în jurnalul sãu. „De cînd ati plecat, noi tot am plîns. Dar asteptãm sã veniti, sã ne avem unii pe altii. Mã gîndesc cã o sã veniti totusi. Rãbdarea este foarte importantã si eu sînt fericitã cã o am“, este o scurtã declaratie din trãrile unei fete lãsatã alãturi de frati în tarã.
Acestea sînt sentimente asezate pe hîrtie de cãtre copii care stiu a scrie. La fel de rãniti sufleteste sau poate mai mult, sînt mii de copii care încã nu stiu sã scrie, care abia încep sã rosteascã primele cuvinte sau poate nici nu pot vorbi. Dar cînd o vor face, vor spune tot „mama“ pentru prima datã, chiar dacã sînt crescuti de strãini ori de bunici gîrboviti de bãtrînete?
|
Autentificare
