Quod erat demonstrandum
Este exclus sã existe vreun pietrean care sã nu fie de acord ca orasul sãu sã beneficieze de toate investitiile necesare pentru a-si mentine din plin titulatura de „Perlã a Moldovei“ si sã exceleze ca oras turistic. Din aceastã perspectivã, nimeni nu are dreptul de a-si aroga paternitatea sau meritele unei astfel de idei, cu atît mai mult cu cît majoritatea eforturilor investitionale pentru realizare este sustinutã de la bugetul local, adicã de cãtre toti contribuabilii urbei.
Orice initiativã sau sugestie în acest sens este binevenitã, doar dacã este consideratã „constructivã“ de cãtre edilul sef al urbei. Fac parte din categoria de cetãteni pe care ritmul alert al cheltuirii banului public îi îngrijoreazã, cu atît mai mult cu cît se dovedeste, de la o zi la alta, cã din acesti bani se îndestuleazã prea multi dintre cei angajati sã transforme orasul în „oras european“. Exemplele sînt multiple si unele dintre ele au fãcut obiectul dezvãluirilor socante prin media localã sau centralã. Nu mai este un secret cã pentru fiecare pavelã proptitã în trotuar, alte douã se bagã în buzunarele „bãietilor destepti“, cã montajul unei centrale termice la usa blocului costã cît centrala însãsi, chiar mai mult, cã telegondola putea fi fãcutã de altii la jumãtate de pret, cã... , si tot asa mai departe.
Multi pietreni spun cã important este cã se face ceva si cã restul nu mai conteazã. Initial, am fost informati cã pentru proiectele privind europenizarea orasului se vor aloca fonduri europene nerambursabile sau suficient de mult nerambursabile. ÃŽn acest context, populatia, cît de cît informatã asupra acestor intentii de proiecte a acceptat sã fie de acord cu cheltuielile respective, atîta timp cît nu i se umbla prin buzunare. Plimbate pe la structurile europene din Bucuresti, care gestionau pusculita cu fonduri nerambursabile, acest proiecte s-au întors acasã asa cum au plecat, fiind considerate nefezabile si nerealiste de cãtre responsabilii acestor structuri. Decizia în forul intern al Primãriei a fost cã, dacã Europa nu dã doi bani pe realizarea acestor proiecte, atunci se poate umbla la ambitia patriotard-localã a cetãtenilor urbei, care s-a presupus cã vor fi dispusi „pe neve“ sã suporte integral, din propriul buzunar, astfel de investitii.
Problema strandului
Pe acest lucru s-au bazat cei care au decis cã singura sansã de a-si umfla conturile este sã se apuce de cît mai multe odatã, pentru a se pierde urma banilor cheltuiti. Pentru a repara o crasã corijentã la capitolul „transparentã“, zilele acestea, în sfîrsit, pe site-ul primãriei a apãrut lista proiectelor de investitie si costurile lor, pentru a nu pretinde nimeni cã nu s-a stiut. Desigur cã un anumit aspect s-a vrut sã treacã drept amãnunt, cînd în realitate, în logica lucrurilor, era esential. Anume, cã aceastã „transparentã“ trebuia probatã înainte de a demara investitiile cu pricina si nu dupã ce ne-am apropiat de tãiatul panglicilor. Sînt semnale cã populatia municipiului Piatra Neamt apreciazã din ce în ce mai mult existenta acestor investitii, care contribuie la schimbarea peisajului urban si mi se pare firesc sã fie asa, la prima vedere. Pentru cã, la o privire mai atentã, vom vedea (dacã dorim sã vedem) cã singura posibilitate ca „bãietii destepti“ si clientela sã-si însuseascã cît mai mult din banul public este de gãsi pretexte de a realiza cît mai multe investitii, pretexte bine escamotate sub plapuma modernizãrii cu orice pret. Sînt obligat sã constat cã ratiunea de a realiza investitii cît mai multe si mai consistente nu tine atît de simtul banului bine chivernisit, cît de simtul banului aducãtor de prosperitate prin conturile personale ale unor „bãieti destepti“.
Mi s-a reprosat uneori cã manifest prea multã exigentã sau neîncredere privind unele proiecte ale administratiei locale, referitor la oportunitatea, costurile si administrarea lor ulterioarã. Sînt numeroase cazuri concrete, semnalate în presã, care dovedesc cã manifestãrile de exigentã sau neîncredere au suficient temei pentru a fi eliminate acuzele de proces de intentie.
Unul din recentele cazuri este cel al strandului orasului, investitie care are toate calitãtile momentului, este nou, este necesar, a fost costisitor si a fost dat în administrare, dar care acum este închis pentru nereguli semnalate în cheltuirea banului public si în administrarea sa. Fostul administrator „Mix Music“ a dat chix, iar administratia localã nu stie pe unde sã scoatã cãmasa; q.e.d.
|
Autentificare
