Care Comunitate Româneascã?
Criza din Italia a fãcut sã se discute mai mult ca niciodatã despre românii din strãinãtate. Situatia acestora a fost chiar subiectul de disputã între presedinte si premier. Toti politicienii, fãrã exceptie, si-au proclamat vointa de a-i ajuta pe românii din strãinãtate. Guvernul a anuntat un pachet de mãsuri menit a sprijini românii din strãinãtate. Se vorbeste pe toate drumurile de datoria statului român de a-i proteja pe cetãtenii români din strãinãtate.
Toate declaratiile si interventiile publice au un numitor comun:
Românii din strãinãtate sînt identificati ca un tot unitar, pus sub sintagma Comunitate româneascã.
Sînt însã românii din strãinãtate un tot unitar, nediferentiat?
Nici vorbã.
Sã luãm, de exemplu, mult invocata Comunitate româneascã din Italia.
Fie si la o simplã privire, vom sesiza cã sub aceastã pãlãrie se ascund categorii de români diferite ca de la cer la pãmînt.
Avem astfel în Italia, printre altele:
Români stabiliti înainte de 1989, în cadrul exilului mai mult sau mai putin voluntar.
Români cãsãtoriti cu italience sau stabiliti definitiv în Italia, dupã 1989.
Români plecati la muncã.
Si acestia, la rîndul lor, nu sînt un tot unitar.
Pentru cã:
Sînt români plecati sã munceascã la multinationale. Acestia au cãpãtat comportamentul unor cetãteni internationali.
Sînt români plecati la muncã în Italia cu contracte în regulã încã din tarã.
Sînt români care au plecat temporar la muncã. Acestia stau cîtva timp, dupã care revin în tarã.
Sînt români care au plecat în speranta cã vor gãsi acolo un loc de muncã.
Sînt români care au plecat în Italia ca sã trãiascã din expediente: sters parbrize, cersit, cãutat prin gunoaie.
Sînt români care au plecat în Italia cu gîndul sã comitã infractiuni.
Dacã luãm în considerare aceastã diferentiere vom vedea cã si raporturile cu autoritãtile noastre sînt diferite.
Cei stabiliti în Italia n-au nevoie de nici o relatie.
Cei plecati temporar au nevoie de un altfel de raport cu autoritãtile noastre decît cei plecati cu gîndul sã comitã infractiuni.
Diferentieri serioase sînt si în ce priveste nivelul de trai, de educatie si de informare din tarã.
E limpede cã românii care au un nivel de trai bun în România nu vor ridica probleme în Italia. În acelasi timp, acesti români, avînd constiinta cã se pot întoarce oricînd în tarã, sînt si cei mai demni fatã de autoritãtile italiene.
Românii mînati de sãrãcie în Italia sînt la mîna patronilor si a autoritãtilor.
De cele mai multe ori, ei se priveazã de minimul confort pentru a putea strînge bani într-un timp scurt si a-i trimite în tarã. Acestia sînt cei mai vulnerabili la tentatia infractionalitãtii.
În aceste conditii, înainte de a lua mãsuri pentru protejarea românilor din strãinãtate, autoritãtile noastre ar trebui sã aibã o imagine a complexitãtii a ceea ce numim Comunitatea româneascã.
|
Autentificare
