 Cãlugãrita, satul care moare
• sãtucul din comuna Bîra mai are familii întregi „sã le numeri pe degete“, majoritatea fiind oameni singuri • muncile cîmpului si greutãtile i-au adus pe multi aproape de disperare • „satul moare încet, încet“, spune Gheorghe Carp • „satele mici «se duc încet si sigur»“, sustine si primarul Adrian Stirbu • Satul Negresti, din comuna Bîra, cunoscut localnicilor mai mult sub denumirea de Cãlugãrita, trãieste astãzi drama îmbãtrînirii, a unei iminente morti lente. Circa 200 suflete trãiesc în 67 de gospodãrii, oameni chinuiti de bãtrînete si sãrãcie. Ca un dat al sortii, mai bine de jumãtate de sat este plin de vãdane. „Cãlugãrita este un nume primit din vremurile în care în acest loc era un schit de maici. ÃŽn jurul acestui asezãmînt sfînt, oamenii sãrmani si credinciosi din zonele Stãnitei, Bîrei si Vulpãsestilor si-au încropit gospodãrii si familii. Abia în vremea comunismului numele a fost schimbat în Negresti, însã noi, ãstia mai în vîrstã, tot Cãlugãrita îi spunem. ÃŽnsã, Dumnezeu ne împutineazã pe zi ce trece, mai ales pe noi, pe bãrbati. Sãraci, cu pensii mici, ne tîrîim zilele între munca cîmpului si bisericã, singurul loc unde cauti sã te rogi pentru iertarea pãcatelor, sãnãtate si spor în casã. «Dumnezeu dã, dar nu bagã în traistã». Puterile ne pãrãsesc, feciorii ne pleacã de acasã. Satul moare încet, încet“, a declarat Gheorghe Carp, în vîrstã de 65 de ani, unul din „stîlpii bisericii“, enorias de frunte. De pe chipul femeilor a dispãrut orice umbrã de zîmbet, ridurile au sãpat adînc în fetele spãlate de lacrimi, uscate de soare si vînt, la muncile cîmpului. Palmele bãtãtorite de muncã le tin cu sfialã în poalã, atunci cînd vorbesc cu strãinii. Lumina din ochi le-a dispãrut, lãsînd loc tristetii dupã bãrbatii pierduti, dupã copiii plecati la muncã printre strãini si care dau tot mai rar semne de viatã. Nu stiu altceva decît munca cîmpului si sã îngrijeascã de gospodãrii, cu toate cã si agricultura a devenit un lux în aceste vremuri, cînd irosesc bani si culeg uscãciune. „Ne-au murit oamenii pe capete, aici în sat. Al meu s-a prãpãdit, sãracul, de inimã, la un an dupã ce Licã, un bãiat al meu, a fost împuscat la Revolutie, de teroristii rãmasi necunoscuti pînã astãzi. Mi-au secat ochii de lacrimi dupã fecior si dupã bãrbat. Am rãmas sã cresc nepotii, fratele lui Licã a plecat în Spania la muncã. Aici, ce sã facã, cine îl bagã în seamã? E greu acum si cu pãmîntul de lucrat. Trebuie sã plãtesti oamenii la prãsilã, aratul, semãnatul. Nu mai ajung banii. De pe urma lui Licã nu am obtinut prea mare lucru. Mi-au promis pensie mare, însã am rãmas sã mã descurc cu aproape patru milioane pe lunã“, s-a jeluit Aneta Nemesu, mama eroului din Negresti. Femeile vãduve nu vor sã mai audã de altã cãsãtorie. „Cînd ai trecut de 60-70 de ani, nu-ti mai arde de altã cãsãtorie. Esti sãtulã de viatã si asa. Apoi, nu stii ce-ti mai poti lua acasã. Decît sã-l vezi mort de beat si sã mai sarã si la bãtaie, mai bine fãrã. Apoi, pentru a gãsi bãrbat, mai trebuie sã si umbli. Ne trezim dimineata si nu stim apoi în cîte sã ne mai împãrtim. Ne gãsim alinarea doar la bisericã, în rugãciuni si post. Poate, în asa fel, Dumnezeu se va îndura si de noi, cei din Cãlugãrita“, si-a spus nãduful o vecinã de peste drum a Anetei Nemesu.
Perspective sumbre
Tineretul, din nefericire, preferã sã construiascã locuinte în altã parte, sãtul de munca cîmpului. „Putini sînt cei care au trimis bani acasã sã-si ajute familiile. Mã bucur, totusi, sã constat cã mai sînt tineri, desi putini, care vin sã construiascã si în zona natalã, sã întemeieze o familie si sã-si ajute bãtrînii. Consiliul Local Bîra, la sãrbãtori, întotdeauna a avut grijã de bãtrînii nevoiasi din toate satele arondate comunei. Au primit pachete cu alimente toti cei care sînt suferinzi, singuri si cu un venit modest. Din nefericire, satele acestea mici, «se duc încet si sigur»“, a conchis Adrian Stirbu, primarul comunei Bîra. Moartea lentã a satului Cãlugãrita (Negresti) nu este singularã, Tãlpãlãi, Patricheni si Ciurea, comuna Pîncesti, Vlãdnicele, comuna Stãnita, aflîndu-se în aceeasi situatie tristã. Dureros de realã.
|
Autentificare
