Ultima emisiune de stiri pe care am urmãrit-o azi-noapte, înainte de a mã culca, mi-a dat peste cap somnul. O actritã tînãrã, Laura Vasiliu, despre care n-as fi stiut nimic dacã n-ar fi jucat într-un film care a adus în sfîrsit recunoastere cinematografiei românesti (am numit „
4 luni, 3 sãptãmîni si 2 zile“) a trecut printr-o experientã de viatã pe care n-o s-o uite niciodatã. O întîmplare din familia necazurilor pe care le trãiesc românii care se încumetã sã batã în aceste zile, cu pasul, si alte pãrti din Europa decît tara lor. Aflatã în Italia, unde joacã într-un film care se toarnã acum, Laura s-a trezit noaptea, în hotel, cu carabinierii peste ea. Vînjosii flãcãi în uniformã, pusi pe cãsãpit români, fiindcã, deh, sîntem conationalii monstrului violator Mailat, au spart usa camerei în care se afla actrita, au însfãcat-o fãrã prea multe vorbe si putin a lipsit sã n-o zvîrle peste granitã ca pe atîtia alti imigranti în aceste zile. Scena petrecutã în hotelul italian poate fi translatã, fãrã riscul de a gresi, direct în filmul în care va juca Laura Vasiliu. Rolul ei este al unei imigrante.
Comunismul a interzis românilor iesirea peste granitã. Capitalismul, dupã un respiro care a durat cît o faimoasã piesã a lui Beckett, care este rostitã într-o singurã respiratie a unui actor, îi retrimite pe români la origini. Cu suturi în fund, cu îmbarcãri naziste în vagoane de vite, cu huiduieli. Fratii nostri de la Rîm, cîntati în poezii, slãviti în balade, asemãnãtori nouã prin cadenta latinã a frazei si temperament, se dovedesc vitregi. Nu contestã nimeni ticãlosiile pe care unii dintre conationalii nostri le fac. Nu tãgãduieste nimeni cã tiganii nostri, mai numerosi si mai sãraci decît tiganii altor tãri europene, au dat fuga în Italia unde unii dintre ei continuã spornic obiceiuri de acasã: cersit în intersectii, sters cu mîneca parbrize, ciordit portofele. Este o realitate pe care Europa trebuia sã si-o asume si sã cheltuie bani pentru a o repara. Iatã, însã, cã tara în care asudã cinstit si pe bani putini peste un milion de români, îndesîndu-le italienilor bunãstare într-o economie care nu prea strãluceste, ne dã afarã. Ne aleargã ca pe cîinii turbati, ne insultã, ne ucide. Crimei lui Mailat, absurdã, primitivã, jegoasã, i-au urmat alte crime. Asasinii, profesionisti, iesiti din subsolurile fasciste ale istoriei, au ideologie, nutresc sete de rãzbunare, actioneazã unitar. Ei sînt italieni. Victimele sînt, indiferent de etnie, cetãteni români.
Exemplul Italiei - sînt indicii cã asa se vor petrece lucrurile - va fi urmat de alte tãri europene. Prima pare a fi Anglia. Va urma probabil Spania. Europa ne retrimite acasã. Nu sîntem demni de ea. A început o vînãtoare turbatã de români. Ce fac în acest timp politicienii nostri? Ce fac trimisii nostri în Parlamentul European? Unde-s urmasii lui Titulescu sã tinã discursuri fulminante în încãpãtoarele aule ale bãtrînului continent, înmuind inimile de piatrã si cîlti ale Europei si demonstrînd cã nu sîntem sãlbatici? Sînt acasã. Fac imbecile campanii electorale la Tãndãrei, Urlati si Pocreaca, pentru guvernul de mîine, pentru Parlamentul de poimîine, pentru puterea de care nu se mai saturã. Presedintele vrea, asa cum vreau si eu, o nouã clasã politicã. Unde vom gãsi vlãstarele fãrã prihanã ale acestei lumi politice rîvnite? Mã uit pe listele partidelor dragi domnului Bãsescu. El este initiatorul referendumului si rãspunsul trebuie sã-l gãsesc desigur în optiunile domniei sale. Cap de listã pentru noua clasã politicã la PD este domnul Frunzãverde. Deschizãtor de listã la PLD, formatiune nãscutã, ca Athena, direct din capul lui Zeus, este domnul Stolojan. Pãi dacã domnul Bãsescu spune, cu îndreptãtire, cã avem o clasã politicã expiratã, vorba se potriveste mãnusã pe cele douã personaje. La fel de fãrã cusur se potriveste si pe profilul presedintelui însusi. Ce sã mai înteleagã bietul de mine din toatã aceastã tevaturã internã? N-o sã pun cap la cap întîmplãrile nefericite din Europa care ne aleargã si ne trimite acasã si întîmplãrile insalubre din viata politicã internã. Las pe posibilul meu cititor sã judece si sã tragã singur învãtãmintele.
15 noiembrie 2007.
Articole similare
4 luni, 3 sãptãmîni si 2 zile
Autentificare
