„DOAMNA“ NU MAI ESTE
• Iulia Hãlãucescu, „Doamna acuarelei românesti“, s-a stins asearã, în jurul orei 18, la locuinta sa din Piatra Neamt • pînã la ultima suflare, ca de altfel, pe parcursul ultimilor ani, alãturi de artistã au stat sotii Lia si Iosif Köszeghi • „Am muncit si-am respectat harul cu care m-a înzestrat natura, Dumnezeu si doar atît. Restul a venit fãrã stirea si vrerea mea. M-am dãruit artei si oamenilor, trãind pentru ei “, declara artista • Artista plasticã Iulia Hãlãucescu, supranumitã „Doamna acuarelei românesti“ ne-a pãrãsit, plecînd cãtre lumea îngerilor, unde în ultimele luni îsi dorea sã ajungã, pentru a i se alãtura celui care i-a fost sot mai bine de sase decenii. Rãpusã de boalã, de vîrstã, dar mai ales de dorul nesfîrsit de dragostea vietii ei, de care s-a despãrtit în primãvara acestui an, înainte de Paste, Iulia Hãlãucescu a plecat din lumea noastrã asearã în jurul orei 18, în casa sa din Piatra Neamt. Pînã la ultima suflare si bãtaie a inimii i-au fost alãturi sotii Lia si Iosif Köszeghi. Dragostea si grija acestora nu au putut însã sã suplineascã absenta „printului consort“ Lucian Petronius Hãlãucescu, cu care artista vorbea mereu în ultimele zile, presimtind cã se apropie clipa reîntîlnirii. Viata în doi a sotilor Iulia si Petronius, începutã - dupã cum mãrturisea cu emotie „Doamna acuarelei românesti“ la împlinirea a 60 de ani de la cãsãtorie - în „dramatice timpuri, dar binefãcãtoare destinului nostru“ - s-a întrerupt brusc si iremediabil în aprilie 2007.
Traiul celor doi oameni - care s-au completat reciproc si s-au unit „devenind dupã ani si ani douã trupuri într-o fiintã“ - rãmîne un exemplu al trãiniciei familiei, al prieteniei adevãrate si neconditionate. Pentru cã, dupã cum mãrturisea la împlinirea a 60 de ani de cãsnicie, Lucian Petronius Hãlãucescu, „toti ar trebui sã stie însã cã micile neîntelegeri dintr-o viatã în doi nu sînt decît un fum trecãtor fatã de eternitatea lumii“.
Iulia Hãlãucescu s-a nãscut în 1924, la Tarcãu si a fost membru al comitetului de conducere al Uniunii Artistilor Plastici din România.
A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie Bucuresti, Facultatea de Belle Arte Iasi, Institutul Nicolae Grigorescu Bucuresti si a fãcut studii în particular cu pictorul emerit R. Schweitzer-Cumpãna.
A participat la expozitia de artã plasticã din 1947 ( peste 150 de prezente) figurînd pe simezele a 33 saloane republicane de graficã, în 16 bienale de picturã. A deschis peste 60 de expozitii personale în tarã si strãinãtate, dintre care patru mari restrospective, ultima în 2001 la Bucuresti - la Parlamentul României, în Sala Brâncusi.
A participat la peste 30 de expozitii retrospective organizate de Ministerul Culturii. Mesajul sãu artistic a ajuns în 75 de tãri din Europa, America de Nord si de Sud, Africa si Asia.
A realizat nenumãrate lucrãri de artã monumentalã, picturã muralã, graficã si mozaic în marmurã coloratã, tapiserii monumentale. Marii critici de artã au apreciat lucrãrile artistei, începînd cu Petru Comarnescu, care a numit-o „Rapsod al Bicazului“, George Popa - „Fiicã a muntilor si cerului Moldav“ si „Doamnã a florilor“, Aurel Leon - „Poeta Bicazului“, Ion Frunzetti, Eugen Schileru, Dan Grigorescu, Virgil Mocanu, Valentin Ciucã, Gabriela Bidu, Grigore Ilisei.
Referindu-se la opera sa, criticul Ion Parhon aprecia: „Rodul deceniilor de creatie al artistei de o exemplarã tinutã profesionalã, care cu uimitoarea ei tenacitate, cu o modestie nepereche si cu o impetouasã întelepciune, a vrut si a reusit sã facã din Piatra Neamt orasul unde «si-a ajuns siesi» o capitalã europeanã a acuarelei“. Pentru întreaga sa activitate artisticã, a primit numeroase distinctii, o micã parte dintre acestea fiind „Diploma de Onoare“ acordatã de cãtre International Biographical Center - Cambridge din Anglia, si premiul pentru întreaga carierã din secolul XXI, acordat de The American Biographical Institute.
Chiar dacã trupul obosit de ani si boli a cedat, spiritul artistei nemtene va dãinui peste ani în tinutul Neamtului, gratie operei sale.
Aprecierile proprii fatã de viata, munca si opera sa sînt sintetizate în crezul sãu artistic: „Am muncit si-am respectat harul cu care m-a înzestrat natura, Dumnezeu si doar atît. Restul a venit fãrã stirea si vrerea mea. M-am dãruit artei si oamenilor, trãind pentru ei“.
|