2007 - anul aterizĂŁrii ĂŽntr-o nouĂŁ „zonĂŁ gri“

Un om politic de vĂŽrf din România spunea odatĂŁ cĂŁ tot ceea ce i se ĂŽntĂŽmplĂŁ bun acestei tĂŁri vine tĂŽrziu si la presiune externĂŁ. Asa si cu aderarea la Uniunea EuropeanĂŁ. România s-a vĂŁzut intratĂŁ ĂŽn familie la doi ani si jumĂŁtate dupĂŁ aderarea fostelor tĂŁri comuniste din Europa CentralĂŁ si a republicilor baltice, cu o fractiune de secundĂŁ ĂŽnainte de ferecarea usilor, nu se stie pentru cĂŽt timp. Si a reusit sĂŁ-si atingĂŁ obiectivul ĂŽn urma presiunilor adesea infernale pe care autoritĂŁtile de la Bruxelles le-au fĂŁcut asupra clasei politice de la Bucuresti. CĂŽtiva dintre tehnicienii care au dus greul negocierilor de aderare spun si azi povesti de-a dreptul incredibile despre rezistenta acerbĂŁ la reforme din interiorul zonei politice. Tot ei stiu si cum au fost convinsi baronii centrali si locali sĂŁ accepte totusi introducerea mĂŁsurilor de transparentĂŁ, concurentĂŁ si reformare a justitiei: adesea prin pumni bĂŁtuti ĂŽn masĂŁ, de prea multe ori cu promisiunea unor compensatii ulterioare, sub diferite forme. Aceiasi tehnicieni povestesc si despre felul ĂŽn care Bruxelles-ul ĂŽntelegea sĂŁ tinĂŁ mereu România ĂŽn prizĂŁ. „CĂŽnd bulgarii erau chemati la evaluĂŁri si raportau atingerea unor obiective erau felicitati, dupĂŁ care li se cerea sĂŁ treacĂŁ urgent la urmĂŁtoarele mĂŁsuri. CĂŽnd noi explicam ce am realizat, ni se rĂŁspundea: „Foarte bine, trimitem o echipĂŁ sĂŁ verificĂŁm“, spune un diplomat român.
AdevĂŁrul este cĂŁ, de 17 ani, România s-a aflat ĂŽn situatia de a urmĂŁri o „foaie de parcurs“ fabricatĂŁ ĂŽn Occident. Si tocmai pentru cĂŁ provenea de acolo, populatia i-a acordat ĂŽncredere, iar politicienii nu au avut prea mult spatiu de manevrĂŁ. Dorinta românilor de a se vedea iesiti din „zona gri“ si racordati la spatiul occidental al bunĂŁstĂŁrii a fost atĂŽt de mare, ĂŽncĂŽt nici o politicĂŁ ĂŽn contra acestui curent nu putea avea sorti de izbĂŽndĂŁ decĂŽt cel mult partial si pe termen scurt. România si-a ĂŽntĂŁrit institutiile democratice si a legiferat noi si noi libertĂŁti pentru a putea fi admisĂŁ mai ĂŽntĂŽi ĂŽn Consiliul Europei si mai apoi ĂŽn rĂŽndul tĂŁrilor candidate la NATO si Uniunea EuropeanĂŁ. A trebuit sĂŁ-si reformeze structurile de apĂŁrare si sigurantĂŁ nationalĂŁ pentru a ĂŽndeplini standardele Aliantei Nord-Atlantice. A fost obligatĂŁ sĂŁ-si deschidĂŁ economia, sĂŁ introducĂŁ regulile concurentei si transparentei si sĂŁ reformeze justitia, pentru a putea adera la Uniunea EuropeanĂŁ. CĂŽt de profunde au fost aceste reforme este greu de spus acum. Cert este doar cĂŁ, la 1 ianuarie 2007, cerul Bucurestiului a fost luminat de cel mai fastuos foc de artificii vĂŁzut vreodatĂŁ pe aici. Românii au sĂŁrbĂŁtorit aderarea la Uniunea EuropeanĂŁ dupĂŁ ce, ĂŽn noiembrie 2003, vizita presedintelui George Bush, care a ĂŽncununat invitarea României ĂŽn NATO, fusese marcatĂŁ de aparitia curcubeului, ceva cu totul neobisnuit la sfĂŽrsitul toamnei. Dar nu e cazul sĂŁ ne ĂŽncredem prea mult ĂŽn semne. Cel putin dacĂŁ privim la noua realitate ĂŽn care România a intrat dupĂŁ 1 ianuarie 2007. Reducerea simtitoare a presiunii din exterior („nu ne pot da afarĂŁ din UE“ - este expresia favoritĂŁ a multor politicieni) a dat frĂŽu liber manifestĂŁrii plenare a unor moravuri politice tinute cĂŽt de cĂŽt ĂŽn frĂŽu pĂŽnĂŁ prin 2006. De ochii controlorilor de la Bruxelles, evident.

Nuantele populismului

„Conflictele ĂŽnghetate“ din sfera politicĂŁ au izbucnit la suprafatĂŁ cu o energie impresionantĂŁ si debordĂŽnd de populism. Populismului moral de la Cotroceni (presedintele ĂŽi acuzĂŁ pe toti cei care nu sĂŽnt de partea sa de coruptie si ticĂŁlosie) i se opune populismul economico-financiar de la Palatul Victoria. Cresterile de pensii si de salarii nesustinute de realitĂŁti economice si ĂŽncurajarea nesĂŁbuitĂŁ a consumului intern pun deja ĂŽn pericol stabilitatea economicĂŁ din anii ce vin, apreciazĂŁ analistii de specialitate. Oarecum ĂŽmpotriva celor douĂŁ mari populisme se ridicĂŁ populismul fotbalistico-religios al lui Gigi Becali. Si toate acestea la un loc pun ĂŽn umbrĂŁ populismul unei stĂŽngi care ĂŽncĂŁ nu se regĂŁseste, dar care aruncĂŁ tot mai multe ocheade spre populismul de rangĂŁ tip Vanghelie. Pe acest teren s-au consumat, din pĂŁcate, marile confruntĂŁri politice ale anului 2007. România a fost lĂŁsatĂŁ sĂŁ se descurce cu banii trimisi acasĂŁ de emigranti, cu afacerile imobiliare si cu locurile de muncĂŁ dezvoltate de investitorii strĂŁini, care au simtit atractia terenului gol.
Fãrã presiune externã, clasa politicã din România nu s-a dovedit capabilã sã producã un nou set de prioritãti nationale, un proiect menit sã descãtuseze energii si sã stimuleze dezbateri. Un proiect care, spre deosebire de tot ce s-a ÎntÎmplat În ultimii 17 ani, trebuia sã vinã din interior, si nu din afarã.
Obiectivele si interesele României ĂŽn Uniunea EuropeanĂŁ nu au fost formulate cu claritate. România vĂŁdeste deocamdatĂŁ mentalitate de asistat - sperĂŁ sĂŁ primeascĂŁ ceva din fondurile europene, asteaptĂŁ investitii strĂŁine - care vin ĂŽn mod oarecum natural -, dar este departe de marile dezbateri europene. Practic, din cauza lipsei lor de viziune, liderii politici care se laudĂŁ azi cĂŁ au scos tara din „zona gri“ dintre spatiul euroatlantic si cel ex-sovietic n-au fĂŁcut decĂŽt sĂŁ o plaseze ĂŽntr-o nouĂŁ „zonĂŁ gri“. Aceea a participĂŁrii marginale la dezbaterea marilor teme europene si de participare slabĂŁ ĂŽn marea competitie a globalizĂŁrii.

România, intratã pe jumãtate În secolul XXI

Într-un clasament al contributiei natiunilor la globalizare, realizat de revista „Foreign Policy“, România ocupĂŁ locul 36 din 72 de tĂŁri luate ĂŽn calcul. O pozitie de mijloc, favorizatĂŁ ĂŽnsĂŁ de transferurile financiare ale românilor care lucreazĂŁ ĂŽn afara granitelor si de deschiderea economiei ca urmare a aderĂŁrii la Uniunea EuropeanĂŁ. România este ĂŽnsĂŁ trasĂŁ ĂŽn jos de calitatea si gradul de securizare a serviciilor de Internet, precum si de capitolul transferuri guvernamentale. SĂŁ recunoastem, indicatorii oferĂŁ o bunĂŁ imagine asupra realitĂŁtilor românesti. O jumĂŁtate din tarĂŁ - cea din mediul rural - este slab cuplatĂŁ la Internet sau pur si simplu se aflĂŁ ĂŽn afara retelei. Implicarea guvernamentalĂŁ ĂŽn modernizarea infrastructurii este si ea mult redusĂŁ, cel putin ĂŽn comparatie cu statele europene. Notele slabe de la acest capitol nu fac decĂŽt sĂŁ reflecte discrepantele uriase dintre mediul urban si cel rural, ineficienta administratiei, capacitatea scĂŁzutĂŁ de absorbtie a fondurilor comunitare si angajamentul neconvingĂŁtor pentru descentralizare. Cu o jumĂŁtate din populatie neintratĂŁ ĂŽncĂŁ ĂŽn secolul XXI si cu o infrastructurĂŁ ĂŽnvechitĂŁ, România nu are cum sĂŁ-si sporeascĂŁ participarea la fenomenul globalizĂŁrii.
Si încã un amãnunt semnificativ: circa 70% dintre schimburile comerciale ale României se efectueazã cu Uniunea Europeanã. Pînã la aderare, acesta era, desigur, un avantaj - sau mãcar un argument de ordin statistic pentru compatibilitatea economiilor. Dupã 1 ianuarie 2007, lucrurile încep sã se schimbe. Important devine restul de 30 de procente, cu care România iese în lumea largã - o cifrã care aratã contributia modestã la participarea Europei în competitia globalã. De aici ar putea sã porneascã un proiect al României de dupã atingerea marelui obiectiv euroatlantic al tranzitiei. Întrebarea este, însã, cine poate începe un asemenea proiect.

P.S.: Intertitlurile apartin redactiei „Monitorul“