Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2008
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 culise.ro
 grazie.ro
 odeon.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 8 Ianuarie 2008
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

2007 - anul aterizării într-o nouă „zonă gri“

Un om politic de vîrf din România spunea odată că tot ceea ce i se întîmplă bun acestei tări vine tîrziu si la presiune externă. Asa si cu aderarea la Uniunea Europeană. România s-a văzut intrată în familie la doi ani si jumătate după aderarea fostelor tări comuniste din Europa Centrală si a republicilor baltice, cu o fractiune de secundă înainte de ferecarea usilor, nu se stie pentru cît timp. Si a reusit să-si atingă obiectivul în urma presiunilor adesea infernale pe care autoritătile de la Bruxelles le-au făcut asupra clasei politice de la Bucuresti. Cîtiva dintre tehnicienii care au dus greul negocierilor de aderare spun si azi povesti de-a dreptul incredibile despre rezistenta acerbă la reforme din interiorul zonei politice. Tot ei stiu si cum au fost convinsi baronii centrali si locali să accepte totusi introducerea măsurilor de transparentă, concurentă si reformare a justitiei: adesea prin pumni bătuti în masă, de prea multe ori cu promisiunea unor compensatii ulterioare, sub diferite forme. Aceiasi tehnicieni povestesc si despre felul în care Bruxelles-ul întelegea să tină mereu România în priză. „Cînd bulgarii erau chemati la evaluări si raportau atingerea unor obiective erau felicitati, după care li se cerea să treacă urgent la următoarele măsuri. Cînd noi explicam ce am realizat, ni se răspundea: „Foarte bine, trimitem o echipă să verificăm“, spune un diplomat român.
Adevărul este că, de 17 ani, România s-a aflat în situatia de a urmări o „foaie de parcurs“ fabricată în Occident. Si tocmai pentru că provenea de acolo, populatia i-a acordat încredere, iar politicienii nu au avut prea mult spatiu de manevră. Dorinta românilor de a se vedea iesiti din „zona gri“ si racordati la spatiul occidental al bunăstării a fost atît de mare, încît nici o politică în contra acestui curent nu putea avea sorti de izbîndă decît cel mult partial si pe termen scurt. România si-a întărit institutiile democratice si a legiferat noi si noi libertăti pentru a putea fi admisă mai întîi în Consiliul Europei si mai apoi în rîndul tărilor candidate la NATO si Uniunea Europeană. A trebuit să-si reformeze structurile de apărare si sigurantă natională pentru a îndeplini standardele Aliantei Nord-Atlantice. A fost obligată să-si deschidă economia, să introducă regulile concurentei si transparentei si să reformeze justitia, pentru a putea adera la Uniunea Europeană. Cît de profunde au fost aceste reforme este greu de spus acum. Cert este doar că, la 1 ianuarie 2007, cerul Bucurestiului a fost luminat de cel mai fastuos foc de artificii văzut vreodată pe aici. Românii au sărbătorit aderarea la Uniunea Europeană după ce, în noiembrie 2003, vizita presedintelui George Bush, care a încununat invitarea României în NATO, fusese marcată de aparitia curcubeului, ceva cu totul neobisnuit la sfîrsitul toamnei. Dar nu e cazul să ne încredem prea mult în semne. Cel putin dacă privim la noua realitate în care România a intrat după 1 ianuarie 2007. Reducerea simtitoare a presiunii din exterior („nu ne pot da afară din UE“ - este expresia favorită a multor politicieni) a dat frîu liber manifestării plenare a unor moravuri politice tinute cît de cît în frîu pînă prin 2006. De ochii controlorilor de la Bruxelles, evident.

Nuantele populismului

„Conflictele înghetate“ din sfera politică au izbucnit la suprafată cu o energie impresionantă si debordînd de populism. Populismului moral de la Cotroceni (presedintele îi acuză pe toti cei care nu sînt de partea sa de coruptie si ticălosie) i se opune populismul economico-financiar de la Palatul Victoria. Cresterile de pensii si de salarii nesustinute de realităti economice si încurajarea nesăbuită a consumului intern pun deja în pericol stabilitatea economică din anii ce vin, apreciază analistii de specialitate. Oarecum împotriva celor două mari populisme se ridică populismul fotbalistico-religios al lui Gigi Becali. Si toate acestea la un loc pun în umbră populismul unei stîngi care încă nu se regăseste, dar care aruncă tot mai multe ocheade spre populismul de rangă tip Vanghelie. Pe acest teren s-au consumat, din păcate, marile confruntări politice ale anului 2007. România a fost lăsată să se descurce cu banii trimisi acasă de emigranti, cu afacerile imobiliare si cu locurile de muncă dezvoltate de investitorii străini, care au simtit atractia terenului gol.
Fără presiune externă, clasa politică din România nu s-a dovedit capabilă să producă un nou set de priorităti nationale, un proiect menit să descătuseze energii si să stimuleze dezbateri. Un proiect care, spre deosebire de tot ce s-a întîmplat în ultimii 17 ani, trebuia să vină din interior, si nu din afară.
Obiectivele si interesele României în Uniunea Europeană nu au fost formulate cu claritate. România vădeste deocamdată mentalitate de asistat - speră să primească ceva din fondurile europene, asteaptă investitii străine - care vin în mod oarecum natural -, dar este departe de marile dezbateri europene. Practic, din cauza lipsei lor de viziune, liderii politici care se laudă azi că au scos tara din „zona gri“ dintre spatiul euroatlantic si cel ex-sovietic n-au făcut decît să o plaseze într-o nouă „zonă gri“. Aceea a participării marginale la dezbaterea marilor teme europene si de participare slabă în marea competitie a globalizării.

România, intrată pe jumătate în secolul XXI

Într-un clasament al contributiei natiunilor la globalizare, realizat de revista „Foreign Policy“, România ocupă locul 36 din 72 de tări luate în calcul. O pozitie de mijloc, favorizată însă de transferurile financiare ale românilor care lucrează în afara granitelor si de deschiderea economiei ca urmare a aderării la Uniunea Europeană. România este însă trasă în jos de calitatea si gradul de securizare a serviciilor de Internet, precum si de capitolul transferuri guvernamentale. Să recunoastem, indicatorii oferă o bună imagine asupra realitătilor românesti. O jumătate din tară - cea din mediul rural - este slab cuplată la Internet sau pur si simplu se află în afara retelei. Implicarea guvernamentală în modernizarea infrastructurii este si ea mult redusă, cel putin în comparatie cu statele europene. Notele slabe de la acest capitol nu fac decît să reflecte discrepantele uriase dintre mediul urban si cel rural, ineficienta administratiei, capacitatea scăzută de absorbtie a fondurilor comunitare si angajamentul neconvingător pentru descentralizare. Cu o jumătate din populatie neintrată încă în secolul XXI si cu o infrastructură învechită, România nu are cum să-si sporească participarea la fenomenul globalizării.
Si încă un amănunt semnificativ: circa 70% dintre schimburile comerciale ale României se efectuează cu Uniunea Europeană. Pînă la aderare, acesta era, desigur, un avantaj - sau măcar un argument de ordin statistic pentru compatibilitatea economiilor. După 1 ianuarie 2007, lucrurile încep să se schimbe. Important devine restul de 30 de procente, cu care România iese în lumea largă - o cifră care arată contributia modestă la participarea Europei în competitia globală. De aici ar putea să pornească un proiect al României de după atingerea marelui obiectiv euroatlantic al tranzitiei. Întrebarea este, însă, cine poate începe un asemenea proiect.

P.S.: Intertitlurile apartin redactiei „Monitorul“

Articol afisat de 1155 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ovidiu NAHOI)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Adăugat de Samson Alecu la data 08.01.2008 06:01
Cronica optimistului
Se spune ca optimistii traiesc mai mult.Optimistii nativi nu au nevoie de succese sau de adevar pentru a rade.
Iata,afirmi fara dovezi ca Basescu invrajbeste,si pe cine,pe ziaristi,oamenii care sunt destul de profesionisti pentru a nu putea fi manipulati.
Dar autorul strecoara si un adevar pe jumatate:Basescu este antisistem,dar nu spune care sistem.Ii spun eu.Contra celui oligarhic.
Ca orice optimist dusmanii lui sunt rai iar Basescu nu putea sa aiba in cei trei ani decat un bilant rau.
Sigur a trecut peste actiunile sale de schimbare a sistemului politic oligarhic:PRM divizat cu PNG nu mai intra in parlament,in PSD se bat ca nebunii,PNL plateste pentru ca si-a incalcat doctrina si onestitatea si a trebuit sa se divida,PC agonizeaza iar si temutul UDMR divizat este in pericol.
Acestea dupa autorul articolului sunt lucruri rele,la fel ca si construirea unui pol de dreapta onest si in devenire pol conducator al Romaniei in viitor.
In justitie fara Basescu si azi am fi o tara ocupata de politicieni oligarhi,azi se plimba insa pe la DNA.
Se uita problemele lansate de Basescu pe plan extern de la problema Marii Negre la aderenta la axe puternice ale lumii contemporane,la politica ferma fata de Basarabia,Transnistria.
Din cauza ochelarilor se poate afirma ca UE se uita la noi ca la gradina zoologica,din contra bucuria grupului popular si chiar socialist de a ne asimila
Adăugat de dede_for_ever la data 08.01.2008 06:57
Romania anului 2008.
Ne aflam la inceputul a celui de-al patrulea an de guvernare de dreapta. Am privit, am citit sau am ascultat bilanturile actualei Puteri. Performante economice de invidiat,cel mai bun an de crestere economica din istoria Romaniei Populatia simte binefacerile guvernarii, sunt doar cateva mostre de declaratii, evident rupte de realitate, ale premierului Tariceanu, ministrului Vosganian, sau a cine stie carui demnitar. Anuntul Institutului National de Statistica este insa clar si fara echivoc: la 1.000 de persoane care muncesc avem 1.223 persoane inactive si in somaj! Raportul intitulatde dependenta economica este unul alarmant, care nu pare a justifica marile realizari economice ale cabinetelor Tariceanu. Cifrele sunt si mai ingrijoratoare in mediul urban, unde doi romani care muncesc tin in spatele lor trei pensionari, someri sau copii. Concret, in al treilea trimestru al anului 2007, populatia ocupata a Romaniei era de 9.691.000 persoane, iar numarul
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective