Disperare la „Strop de Miere“
• Elvira Enãsel, presedinta Asociatiei „Strop de Miere“ care apãrã drepturile diabeticilor, vrea sã îi prezinte ministrului sãnãtãtii conditiile grele în care sînt nevoiti sã se trateze suferinzii de aceastã boalã • aceasta vrea sã îl aducã în fata ministrului si pe copilul sãu, de 9 ani, bolnav de tetraparezã spasticã • Ajunsã la disperare din cauza birocratiei din sistemul sanitar si de lipsa banilor necesari pentru a-si procura medicamente, Elvira Enãsel, de 35 de ani, din Roman, este decisã sã meargã sã se plîngã ministrului sãnãtãtii. Aceasta sustine cã va pleca la Bucuresti cu tot cu copilul sãu, suferind de tetraparezã spasticã. Bolnavã de diabet, este foarte nemultumitã de numãrul mic de testere pentru recoltarea glicemiei, pe care statul i le oferã lunar. Cu birocratia este nevoitã sã lupte si pentru copilul sãu, Vlãdut. Romascanca ne-a declarat cã este nevoitã sã aloce lunar peste douã milioane de lei pentru a cumpãra testerele fãrã de care nu si-ar putea monitoriza boala. „Eu as vrea sã-l întreb pe domnul ministru cum s-ar descurca domnia sa dintr-o pensie de 217 lei, din care plãtesc 110 lei pentru a procura testerele pentru glicemie. Fac tratament cu insulinã de patru ori pe zi. Prin programul de diabet ni se dau 50 de astfel de testere pe lunã, asta însemnînd cã îmi ajung pentru 10 zile. Pentru restul trebuie sã plãtesc banderoletele fãrã de care nu pot tine diabetul sub control. Sãptãmîna viitoare voi merge la Buzias, la Centrul de Diabet, pentru o nouã evaluare a stãrii de sãnãtate si pentru a vedea dacã au mai cedat problemele pe care le am cu vederea, cauzate tot de diabet. De acolo, voi merge direct la Ministrul Sãnãtãtii, pentru cã nu mai pot suporta toate aceste lipsuri cu care se confruntã un diabetic insulino-dependent în România“, a precizat Elvira Enãsel.
Destin dramatic
Femeia provine dintr-o familie cu 13 copii. A avut o viatã normalã pînã la 18 ani, cînd a aflat cumplita veste cã are diabet insulino-dependent. Fiind foarte tînãrã, Elvira a luat boala drept o „farsã“ a destinului. „Vestea a venit ca un fulger, mai ales cã în familia mea nu mai fãcuse nimeni boala. Un timp nu am acceptat-o si mi-a fost foarte greu. Tin minte cã înainte de 1989 nu existau seringile de unicã folosintã, ci acelea de sticlã, pe care eram nevoitã sã le sterilizez dupã fiecare utilizare. La un moment dat, am aruncat pînã si seringa, nu mai suportam injectiile cu insulinã, care erau si foarte dureroase, ajunsesem si la cîte douã-trei prize pe zi si, încã de la depistarea bolii, doamna doctor Silvia Mãndãsescu mi-a fost tot timpul alãturi, pot spune cã mi-a fost ca o mamã. Am trecut prin momente foarte grele, timp în care am fost încurajatã de cei dragi si de medicul care mi-a depistat boala. ÃŽn anul 1997, am fost pentru prima datã la Centrul de Recuperare a copiilor cu diabet, de la Buzias, unde l-am cunoscut pe doctorul Viorel Serban si tot atunci am fost depistatã cu cataractã. Era prima si cea mai urîtã complicatie a diabetului. De acolo am obtinut trimitere cãtre Clinica de Oftalmologie din Timisoara, unde am suportat o operatie pentru dublu implant de cristalin. Toti copiii cu diabet tip I care depind de insulinã, administratã zilnic si în mai multe prize, ar trebui sã meargã la Buzias. Asta pentru cã acolo înveti cum sã-ti controlezi boala si sã mentii echilibrul, astfel încît sã nu te decompensezi“, a mai mentionat Elvira Enãsel. Necazurile femeii au continuat. Bãietelul sãu, Vlãdut, suferã de tetraparezã spasticã. A fost nevoitã sã-si creascã singurã copilul, fãrã sprijinul tatãlui lui. Aceasta a mai precizat cã, în perioada 1990-2006, a beneficiat de o serie de facilitãti acordate pensionatilor din cauza acestei boli, cum ar fi scutirea de impozit pe apartament, drept la telefonul fix si cãlãtorii gratuite cu trenul. „Din 2007, însã, ne-au fost luate aceste facilitãti în schimbul a 60 ron lunar, care ni s-au adãugat la pensia de 158 ron, bani care ajung pentru o cutie de bandelete pe o lunã“, a mai declarat femeia. Doctor Silvia Mãndãsescu, medic sef al Sectiei Endocrinologie, a fost aceea care a sustinut-o pe Elvira Enãsel în demersurile de înfiintare a Asociatiei „Strop de miere“ care militeazã pentru drepturile bolnavului cu diabet. „ÃŽn Roman, la începutul anului 2007, erau în evidente 2.506 diabetici, dintre care 627 de insulino-dependenti. ÃŽntre acestia, 82 au vîrste cuprinse între 7 si 35 de ani. Am întîlnit situatii în care tinerii, desi licentiati, se refugiau în toaletã sã-si administreze insulina, de teamã sã nu fie dati afarã din serviciu. Asta pentru cã se stie cã tinerii diabetici insulino-dependenti nu sînt acceptati pe piata muncii. Ce-i drept, statul cheltuieste pentru fiecare diabetic în parte circa 7 milioane de lei lunar, iar pacientii cu acest tip de diabet trebuie sã constientizeze necesitatea tratamentului corect“, a declarat doctor Silvia Mãndãsescu.
END
|
Autentificare
