Prea micã pentru un rãzboi atît de mare
Toti trag sã îsi înveleascã turloaiele cu plapuma, din nefericire micã, a bugetului. Prea micã pentru un rãzboi atît de mare. Cînd zic rãzboi, mã refer chiar la rãzboi. Presedintele României, domnul Bãsescu, enervat vizibil, a certat vîrfurile Armatei îmbrãcate în costume de general si vîrfurile civile ale politicii cã nu acordã banii necesari înzestrãrii armiei române. 60 la sutã din bani, a explicat ministrul civil al apãrãrii, se duc pe lefurile personalului si alte cheltuieli administrative. De unde sã mai echipezi Armata românã cu avioane si tunuri NATO, cu rachete balistice si puscoace care trag de dupã colt? În plus, oricît de iuti am fi noi la schimbatul lenjeriei de pat a Tratatului de la Varsovia cu una mai luxoasã a Aliantei, nu putem sã îi egalãm pe americani nici într-o mie de ani. Chiar dacã am rãbda toti de foame un deceniu, limpãind doar ceai si pesmeti dimineata, la prînz si seara, si tot nu am putea cumpãra un submarin nuclear, sã zicem. Sigur, îl înteleg si pe seful suprem al CSAT. El s-a dat rotund în fata mai-marilor Aliantei, s-a bãtut pe burtã de la egal la egal cu Bush. Eu, zice, trimit trupe oriunde este nevoie în lume. Militarii mei sînt capabili sã comande inclusiv batalioane de puscasi marini americani. De comandat mai merge. Comanda o dau, însã, cu pantalonii rupti în fund. Îmi amintesc cã seful statului a fost nervos, la fel de nervos, ca la analiza Armatei si cînd Guvernul, mai de voie, mai de nevoie, mai îmbrîncit de PSD, a mãrit substantial pensiile. De unde bani? - s-a revoltat presedintele. Bani erau si sînt, zice Guvernul, dar dacã mãrim pensiile nu mai putem mãri si bugetul militar. Dar bugetul militar îl usturã la orgoliu pe liderul regional si global Bãsescu, egal în ambît cu Bush si Putin.
De douã zile fierb salariatii în legãturã cu o decizie care ba e, ba nu e, a Guvernului legatã de bonurile de masã. Tipã toti, tipã Boc (electoral), mãturãreasa Primãriei si directorul scolii. Nu se prefac. Chiar îi doare. Ce-i de fãcut? Mai cumpãrãm o sutã de blindate NATO sau lãsãm bonurile de masã cum erau?
Summitul NATO de la Bucuresti i-a fãcut pe unii mai înalti decît i-a lãsat Dumnezeu. Ca sã ajungã la chipiile Marilor Puteri strãine, stau ca balerinele pe vîrfuri. Numai cã pozitia doare. La deste si la buzunar. Cît poti întinde plapuma bugetului pentru a nu rãmîne în frig niste turloaie, niste spinãri sensibile, niste sale reumatice? Cum sã-i înfofolesti bine si pe dascãli si pe functionari si pe amploaiatii din marile birouri si pe moasele comunale? Cum sã împaci si capra si varza si lupul? Dai o jumãtate de varzã caprei si o jumãtate de caprã lupului. Lupul nu este însã multumit. El vrea toatã capra. Vrea armatã de elitã, teleghidatã politic de la Bucuresti, în toate teatrele de rãzboi ale planetei. Aici nu încape tocmealã, lasã sã se înteleagã presedintele CSAT, încruntat nevoie mare cu ocazia bilantului militar. Ceausescu ne-a obligat la o alimentatie de adidasi de porc si tacîmuri de gãinã pentru a construi Casa Poporului si a achita datoriile externe ale tãrii. Azi, datoriile sînt de douã mai mari ca pe vremea Împuscatului, fãrã a face o statie de metrou în plus sau o jumãtate de Pentagon. Bãsescu vrea sã acordãm prioritate Armatei. Ne atacã, cicã, Iranul. Ne pîndesc de dupã nori lunetistii martieni. Între timp, la mine la Sîngeru, a dat iarba, ploile ultime au înviorat grãdinile si pînã una, alta - mi-o spun guresele vietãti ale ogrãzii - e pace.
|