Democratizarea PSD

Epopeea Candidatului PSD pentru scrutinul de la Bucuresti pare sã nu se fi încheiat. Sorin Oprescu, perdantul de la Comitetul Executiv National, si-a anuntat intentia de a candida ca independent. În acelasi timp, o nouã epopee îsi anuntã primele acorduri: cea a aliantei parlamentare cu Partidul Conservator.
Deja, cîtiva fruntasi PSD si-au declarat opozitia la o asemenea decizie. În istoria postdecembristã, PSD, urmas al FSN si PDSR, s-a remarcat prin imaginea de monolit, în stilul rãposatului PCR. Confruntãri între tabere au existat dintotdeauna în acest partid, cu deosebire în anii guvernãrii Nãstase cînd, dupã dezvãluirile ulterioare, se ajunsese ca diferiti ministrii sã mituiascã presa cu publicitate de stat pentru a duce sîngeroase campanii împotriva colegiilor de guvern si de partid. Niciodatã, însã, în istoria FSN-PSDR, candidatul la localele pentru Bucuresti n-a adus în afarã atîtea pozitii adverse. Noutatea nu constã, asadar, în existenta unor conflicte interne, ci în faptul rãbufnirii lor în spatiul public. Înainte vreme, liderii PSD se confruntau în culise pînã la lichidare politicã reciprocã. Numai cã, în afarã, în spatiul public, apãrea doar rezultatul confruntãrilor discrete. Acum însã, bãtãliile se duc, cu toate armele, în spatiul public. S-au dat multe explicatii acestei situatii din PSD. Cea mai des întîlnitã: confruntãrile dintre taberele existente în partid. S-au dat si pronosticuri. Bãtãlia a redus sansele PSD de a cuceri Bucurestii. Nu ne hazardãm nici în pipãirea dedesubturilor, nici în schitarea unui pronostic. Putem vorbi, în schimb, de un efect pozitiv al acestui rãzboi pe fatã. Un efect pe care, dacã l-ar sti specula, PSD ar putea scoate din el un cîstig politic însemnat pe termen lung. Confruntarea pentru desemnarea candidatului adînceste o imagine dobînditã de PSD dupã congresul din aprilie 2005: cea de formatiune democraticã.
De atunci, PSD a fost scena unor numeroase confruntãri publice Între diferitele grupãri. O serie de decizii - cea privindu-l pe Adrian Nãstase, de exemplu - au fost rodul unui vot democratic transparent. Una din cauzele antipatiei fatã de PSD a electoratului urban, cu deosebire a celui activ, a constat În imaginea - mostenitã de la PDSR si FSN - de partid cu vãdite conotatii de Partid Comunist. Avantajoasã la o anume categorie de alegãtori, imaginea de masinãrie impecabilã, fãrã fisuri, a dus la ostilitatea provocatã altei pãrti a electoratului: ostilitatea fatã de partide dictatoriale. CulminÎnd cu bãtãlia pentru candidatul la Bucuresti, PSD s-a afirmat În ultimul timp drept formatiunea cea mai democraticã din România. Dacã ar fi ageri, liderii formatiunii ar putea porni o campanie pentru a ne convinge cã În PSD reforma a avut loc.