Frîngerea unei prejudecãti
Am urmãrit si eu, ca tot omul, transmisia în direct, de la Belgrad, a Eurovisionului. M-a îmboldit la atîta amar de timp pierdut nu atît pasiunea de chibit pentru reprezentantii României cît mai ales curiozitatea de a vedea cum se descurcã sîrbii. Nu cred cã a scãpat vreunui telespectator român caracterul de exceptie al spectacolului mesterit de sîrbi. De cînd Eurovisionul s-a democratizat, fostele state socialiste intrînd în concurs cu prospetimea, energia, talentul si ambitia unor pînã nu demult barbari fatã de Occidentul luminat, dificila îndatorire de a gãzdui o editie a revenit si unei capitale de dincolo de Cortina de Fier: Riga, Kiev. Spre deosebire de capitalele Occidentale tot mai ostenite, atinse de o lene prevestind decadenta, capitalele din Est fac din astfel de împrejurãri precum organizarea Eurovisionului un prilej de a dovedi lumii fortã. De aceea, poate, Kievul a surprins prin modernitatea desfãsurãrii de forte. Ucraina e, ca si Rusia, de care s-a despãrtit, un teren pe care au rãsãrit si înflorit multimiliardari de-a gata. Strãlucirea spectacolului de la Kiev era astfel de asteptat. Într-o tarã avînd ca premier un fost puscãrias pentru coruptie, actualmente putredã de bogatã, sponsorii nu pot lipsi. Belgradul e însã capitala Serbiei. O tarã pe care Uniunea Europeanã o tine pe la porti, desi tãri mult mai putin pregãtite pentru Piata Comunã - precum România, Bulgaria - sînt parte a Uniunii. Chiar dacã pe post de consumatoare lacome si proaste. O astfel de situatie, adãugatã campaniei de manipulare a presei internationale pentru a justifica diktatul prin care tãrii i s-a rãpit Kosovo, a creat în România imaginea unui spatiu depãrtat urieseste de lumea civilizatã. Un cuvînt greu de spus l-a avut si propaganda Uniunii Europene prin nimic deosebitã la nivel de clisee de cea kominternistã. Încurajatã de politicieni smecheri, corupti de la guler pînã la sosete, propaganda UE a creat în opinia noastrã publicã o prejudecatã. Cea potrivit cãreia cine nu face parte din Uniunea Europeanã, ca noi, stã departe de modernitate. Indusã de smecheri, sugestia e de superioritate a noastrã, membri ai UE, fatã de tãrile care nu sînt. Belgradul a dat o replicã zdrobitoare acestei prejudecãti. Am putut urmãri astfel una dintre cele mai moderne transmisii TV din istoria Eurovisionului. În acest context e mai mult decît explicabilã situarea noastrã pe locul 20. Interpretii, melodia au fost la înãltime. Sub orice criticã a fost însã spectacolul de sunet si lumini, reclamat imperios de un concurs care e de televiziune si nu de radio. Numai cã de gîndirea spectacolului a rãspuns televiziunea românã. Astfel încît insuccesul de la Belgrad nu e al interpretilor, ci al TVR. Va lua aminte la acest insucces conducerea instutiei?
|