 VIATÃ ASISTATÃ DE CIP-URI
• un tînãr din Horia, care pãrea condamnat la chinuri pentru restul vietii din cauza unei afectiuni, are sanse de recuperare • acesta a fost operat la Hanovra, medicii germani implantîndu-i 4 cip-uri care îi stimuleazã sistemul nervos central • dupã un an în care a fost tintuit la pat, poate sã se ridice în picioare • operatia a costat 35.000 de euro si a fost decontatã de CJAS Neamt • sprijin a venit si de la Primãria Horia • 5,4 Volti, patru cip-uri - dintre care doar douã sînt activate - mai mult decît vizibile pe sub piele, o operatie de nouã ore si jumãtate la Hanovra, în Germania, au fãcut minuni cu un tînãr din Horia care tînjeste dupã o viatã cît de cît normalã. Dupã circa un an în care a fost tintuit de dureri atroce cauzate de o gravã afectiune a sistemului nervos, tînãrul simte cã a renãscut. La sosirea reporterilor cotidianului „Monitorul“, Gabriel Bordei, aflat pe un pat în curte, la aer curat, s-a ridicat suprinzãtor în picioare, arãtînd ce au fãcut medicii germani pentru el. „Am fost operat pe 19 mai, în Germania, gratie ajutorului oferit de Primãria Horia si de cãtre CAS Neamt, prin procurarea Formularului 112. Mã simt mai bine, trebuie sã mai merg la control, dar este ceva cu totul nou pentru mine. Sînt bucuros si sper sã-mi revin complet“, a spus, cu o voce chinuitã, tînãrul.
Operatie unicat
Mama sa ne-a lãmurit asupra celor petrecute. „I-au montat patru cip-uri pe sistemul nervos central, într-o operatie de nouã ore si jumãtate, care a decurs «ca la carte». Domnul doctor Joachim Klaus, de la «Medizinische Hochschule Hannover» a mentionat, de altfel, cã este o premierã. Singurul lucru pe care nu l-am stiut cînd am plecat acolo a fost cã mai avem de achitat si onorariul medicului, în afarã de ceea ce a plãtit CAS si sprijinul primãriei, adicã 4.000 de euro. Ne-am împrumutat si, pînã la urmã, totul a mers bine. Multumim lui Dumnezeu si celor care ne-au fost alãturi“, a spus Cornelia Nãstase, mama tînãrului. ÃŽn ciuda „metalelor“ care i se contureazã distinct pe sub piele sau a tãieturilor suturate cu laser, la cap, pe piept sau în spate, Gabriel Bordei este, dupã mult timp, un om cu „chef de viatã“. Acesta stie cã mai are multe de tras si cã nu va mai fi precum ceilalti, dar are... sperantã. „I s-au montat cip-uri de 5,4 Volti, pentru stimularea sistemului nervos, însã doar douã i-au fost pornite. Dacã, Doamne fereste, va fi nevoie si de restul, trebuie sã ajungem imediat la Hanovra. Acum, bãiatul trebuie sã facã fizioterapie si recuperare, dar nu stim cum si unde. Are mare nevoie de înot“, se plînge mama bãiatului, atingînd cu grijã zonele în care Gabriel Bordei are montate microcircuitele care i-au dat sansa unei noi vieti. Primarul reales din Horia, Vasile Baciu, care a oferit, inclusiv în prezenta redactorilor „Monitorul“, 100 milioane de lei, din partea Consiliului Local, ca sprijin umanitar, a declarat cã va continua sã sprijine bãiatul. „La urmãtoarea rectificare bugetarã, asa cum am promis, vom da familiei un nou sprijin. Mã bucur cã am putut ajuta“, a precizat Vasile Baciu. Suportul sãu va fi binevenit, mai ales cã, la finele lui august, Gabriel Bordei va trebui sã meargã la Hanovra, la un nou consult.
Sperantã într-o viatã normalã
Tînãrul de 31 de ani, din Horia, a ajuns într-o situatie disperatã, pe fondul unor afectiuni nemiloase. Gabriel Bordei suferã de „distomie complexã“. El a suferit, pînã în prezent, opt interventii chirurgicale complexe, la cap si la coloana vertebralã, în tarã si peste hotare. Pentru operatia la care a fost supus în Germania, a beneficiat inclusiv de formularul E112, emis de CAS, prin care i-au fost decontate cheltuielile, în valoare de circa 35.000 de euro. Primãria Horia i-a oferit sprijinul si va continua sã o facã, mai ales cã provine dintr-o familie cu posibilitãti materiale modeste. Gabriel Bordei s-a dovedit a fi un adevãrat luptãtor si nu va înceta sã spere cã, într-o zi, va redeveni un om cît de cît normal. Tînãrul a povestit cã totul a început de la o encefalitã netratatã, starea de sãnãtate agravîndu-i-se în ritm alert în ultimii patru-cinci ani. De atunci, a stat mai mult prin spitale, dar nici o interventie chirurgicalã efectuatã nu l-a putut „pune pe picioare“.
|
Autentificare
