Un raport cam lĂŁlĂŽu

Asteptatul raport european pe capitolul Justitie în România reprezintã, conform spuselor sefului Executivului de la Bucuresti, un succes, un triumf, o medalie agãtatã de gîtul vînjos si muncitor al politicienilor români aflati la putere. Conform opozitiei, reprezentatã feminin de doamna Udrea, prezentã în premierã fãrã decolteu în televiziuni, raportul ne anuntã pe marginea prãpastiei. Mai e un pic si se alege praful. Justitia românã a primit carevasãzicã o scatoalcã zdravãnã sau, mai plastic, un sut în fund. Unii comentatori neutri, situati la jumãtatea distantei dintre optimismul domnului Tãriceanu si bocetul rãsunãtor al doamnei Udrea, atinsi de un frison optimist se bucurã cã stãm mai bine decît bulgarii. Bulgarilor, vecinii nostri, le-a murit capra. La ei crima organizatã e în floare, iar Europa s-a supãrat rãu pe cei mai mari cultivatori de castraveti ai lumii. Pãrerea noastrã, care fireste nu conteazã, este cã raportul pe teme de justitie este cam lãlîu. E ca un ceai cãldut. Nu-l bei cu plãcere, dar nici nu icnesti dupã ce l-ai sorbit. Concluzia e cã sîntem pe un drum pozitiv, dar se poate si mai bine. Singurul medaliat fãrã echivoc, premiantul luptei anticoruptie rãmîne domnul Morar, mai marele DNA-ului. De la el ar trebui sã învãtãm toti lectia intransigentei si de la el ar trebui sã împrumutãm otrava cu care omorîm tîntarii coruptiei. Fãrã procurorii DNA am fi cu adevãrat în prãpastie. Ca în bancul acela vechi, din vremea odiosului - Capitalismul este pe marginea prãpastiei, iar noi, constructorii gloriosi ai socialismului, sîntem cu un pas înainte. Europa, care pare cã a avut sufleori de la Bucuresti, reia o tezã a presedintelui Bãsescu si a rãsfãtatei organismelor comunitare, Monica Macovei. Conform acestora judecãtorii si parlamentarii sînt rîia, iar procurorii floarea si lacrima moralitãtii unui neam. Procurorii transpirã sã-i bage la zdup pe marii corupti, toti alesi dintre adversarii presedintelui si niciunul dintre apropiatii sãi, iar judecãtorii si parlamentarii, ticãlosi si machiavelici, îi scot curati. Europa uitã, ca si Traian Bãsescu de altfel, cã doi ministri plimbati un an de zile pe post de infractori prin toate televiziunile, anchetati si rãsanchetati, Seres si Nagy, au fost gãsiti de acelasi DNA nevinovati. Dupã ce au fost bãlãcãriti, scuipati si striviti cu cãlcîiul oprobriului public, DNA ajunge la concluzia cã respectivii nu se fac vinovati de coruptie. Îti dau un pumn în burtã de-ti rup ficatul si-apoi îsi cer scuze cu motivul angelic cã te-am confundat, iar gresala e omeneascã. Din pãcate mica si marea coruptie, întinse ca o molimã de la cel mai înalt etaj al puterii si pînã la functionarii cei mai de jos n-au fost nici diminuate si cu atît mai putin eradicate în ultimii ani. Sfortãrile procurorilor lãudati de organismele internationale s-au dovedit pînã la urmã apã de ploaie. Lupta împotriva coruptiei a rãmas ce a fost: o rãfuialã politicã. Înainte, coruptul de serviciu, bãnuit de înstrãinarea uriasei flote a României era Traian Bãsescu. Azi, coruptul de serviciu este Adrian Nãstase, bãnuit cã si-a însusit pe cãi ilicite niste tocuri de geam. Mai nou s-a aflat cã are pivnitã la subsolul casei, iar pivnita are usã de fier. Din paginile de presã cu flota se pot tipãri ca volum zece Biblii. Din paginile cu Nãstase si termopanele lui tot cam atîtea. Dacã Bãsescu continuã sã scadã în sondaje si rateazã reînscãunarea la Cotroceni în 2009 îl vom vedea iar urcînd treptele Parchetelor pe care le laudã azi. Spionii si trãdãtorii de tarã de azi vor fi mîine eroi, iar dintre rãsfãtatii zilei vor fi recrutati noii spioni si trãdãtori. Asa se vede bãtãlia cu coruptia de la Bucuresti si, tot cam asa, în oglindã se vede si de la Bruxelles. Rãmîn la convingerea cã noul raport european legat de justitie, asteptat cu sufletul la gurã, e cam lãlîu. Încearcã sã spunã ceva si sfîrseste prin a nu spune nimic.