 Reportaj printre ajutoarele sinistratilor
• comunitatea din Tãmãseni împarte ajutoarele primite de la binefãcãtori - în special haine uzate • acestea sînt aduse cu cãruta si distribuite la rãspîntii • unii tãmãseneni sînt nemultumiti, cã asa se face mizerie în sat • oamenii îsi revin cu greu dupã viiturã • Un „spectacol de rîsu’-plînsu’“ se consumã în fiecare zi în comuna Tãmãseni, pentru care timpul s-a oprit si viata a luat-o de la capãt, acolo unde puhoaiele Siretului au lovit crunt, din pricina ajutoarelor umanitare trimise din toatã tara. Este vorba în special de haine, majoritatea deja... purtate, ce umplu cãrutele cu care sînt, apoi, duse la rãscruci, lîngã troite, pentru ca oamenii sã-si aleagã ce vor. Si cã tot veni vorba de ales, unii spun cã nu prea au ce sã gãseascã, altii chiar cã se face mizerie prin sat, cu atîtea ajutoare lãsate la rãspîntii. Bãtrînii, însã si familiile cu multi copii nu pot decît sã se bucure cã pot pune ceva pe ei, dupã ce viitura le-a luat totul si l-a amestecat cu mîl. Autoritãtile locale au decis ca locul de unde pornesc toate ajutoarele sã fie grãdinita nouã din Tãmãseni, devenitã, ad-hoc, depozit de haine „second hand“. O serie de localnici, posesori de atelaje, au rãspuns afirmativ la solicitarea de a cãra hainele, avînd în plus „avantajul“ de a fi primii care cautã prin maldãrele de articole vestimentare. Un astfel de exemplu este Marian Mihãies, în vîrstã de 19 ani. „Ultimul TIR a venit miercuri dimineatã, 6 august, dar nu stiu exact de unde. Pe cutii scria Ploiesti. Sînt haine de toate tipurile, însã purtate. Oricum, nu face nimeni mofturi, a trimis fiecare ce a a avut. Din cîte m-am uitat, sînt în special articole de vestimentatie pentru bãtrîni si femei. Pentru bãrbati este greu de gãsit ceva de calitate“, spune tînãrul cãrutas. Acesta exemplificã si mai clar, scotocind într-o cutie, de unde a scos un pantof fãrã sireturi si desperecheat. „Pãcat cã la asemenea papuci, frumosi, nu am gãsit si dreptul“, mai spune Marian Mihãies, care deja stîrnise interesul unui consãtean tot pentru papucul în cauzã, omul dezumflîndu-se imediat ce a auzit cã nu se poate gãsi perechea. „Sînt inclusiv genti si pãlãrii de toate soiurile. Uitati la omul ãsta, parcã e cowboy“, mai zice tînãrul tãmãsenean, arãtînd în directia unui cunoscut care tocmai se pricopsise cu o pãlãrie neagrã, cu boruri largi, legatã cu sireturi sub bãrbie. La rîndul sãu, Marian Mihãies îsi înnoise garderoba cu sepci si bãsti. Patru bucãti. Purtate toate odatã, cã de pe cap nu le ia nimeni.
„Tot ce se face aici este cu acordul domnului primar. Mergem cîtiva oameni cu cãrutele si ducem hainele pe ulitele unde au fost inundatii. Le punem pe nailoane, la intersectii. Nu e toatã lumea bucuroasã, unii mai înstãriti zic, uneori, cã facem mizerie prin sat. Noi asta am fost pusi, asta facem“, ne mai lãmureste Marian Mihãies. Primarul din Tãmãseni, Ironim Andrici, a afirmat cã se vegheazã ca toate ajutoarele sã ajungã, în primul rînd, la cei care au cea mai mare nevoie.
Dureros
Forfotã mare la grãdinita din Tãmãseni, dupã sosirea ajutoarelor. Fiecare sãtean care nu a acceptat sã astepte pe ulitã sosirea hainelor putea sã-si caute efectele dorite. Unii oameni se uitau în special dupã încãltãminte, altii dupã pantaloni iar o serie dupã lenjerie - în special femeile. Triajul se face rapid, în functie de mãrimi sau, de ce nu, culoare. Cãrutasii ne mai explicã faptul cã un punct de distribuire similar s-a deschis si la Adjudeni. „Sînt bune si hainele, dar unii oameni nu au ce mînca. Alimente nu prea s-au dat, ci doar vreo douã baxuri de apã mineralã, care s-au terminat rapid“, mai spune Marian Mihãies. Iosif Iosub tocmai lega doi sãculeti cu haine de bicicletã. Omul era dezamãgit cã nu si-a gãsit pantalonii mult visati. „Am stat zilele astea numai prin beciuri, la scos apã si mi-am distrus toti pantalonii. N-am gãsit mare lucru, poate au fost altii mai rapizi. Am mai luat cîte ceva pentru mama si cam atît. Decît deloc, e bine si asa“, ne dezvãluie Iosif Iosub, domiciliat pe strada Iosipesti. Omul nu pierde nici momentul de a rememora, în cîteva cuvinte, dezastrul. „A fost prãpãd, au cãzut multe case. Alti oameni au rãmas fãrã mobilã si alte lucruri. De neimaginat ce s-a întîmplat“, mai spune bãrbatul. ÃŽn afara tristului spectacol al oamenilor care cautã prin hainele date de pomanã, comuna Tãmãseni poartã urmele adînci ale inundatiilor. Nãmolul nu a dispãrut de pe ulite, iar din unele curti încã se aud motopompele ce trag apa. Case nãruite sau aproape sã cadã, toale întinse pe garduri, resturi de mobilã aruncate peste tot si oameni cu fete triste sînt notele distincte ale lunii august 2008 într-una dintre cele mai prospere, de altfel, comunitãti rurale din Moldova. Oamenii au nevoie, în continuare, de sprijin.
|
Autentificare
