Copii cu pãrinti „stranieri“
• doi frati din Roman îsi doresc mai mult decît orice pãrintii lîngã ei • Alexandru si Diana sînt crescuti de bunici • acestora nu le lipseste nimic din punct de vedere material • „Mã tem cã fiica si ginerele meu niciodatã nu vor avea suficienti bani încît sã-si realizeze toate visele“, a spus bunica micutilor • Diana, în vîrstã de 10 ani si fratele acesteia, Alexandru, în vîrstã de 8 ani, doi copii din Roman, trãiesc drama multor micuti pe care pãrintii i-au „sacrificat“ pentru un trai mai bun din munca peste hotare. Scolarii, în pragul începerii unui nou an de învãtãmînt, îsi vor pãrintii lîngã ei, pentru cã, de patru ani, acestia sînt îngrijiti de bunici. Mama si tatãl lor au plecat sã lucreze în Spania deoarece, sãtui sã mai plãteascã chirie, acestia au încercat sã cîstige banii necesari pentru o casã. Minunea s-a întîmplat la doi ani, dupã ce sotii au strîns o micã avere, care le-a permis achizitionarea unui apartament în buricul tîrgului. Un an mai tîrziu, pãrintii celor doi frati si-au permis si o masinã si venirea la trei luni acasã. Bunica maternã a acestora a realizat, însã, cã nepoteii sãi nu sînt nici pe departe fericiti, cea mai arzãtoare dorintã pe care acestia si-au manifestat-o fiind întoarcerea definitivã a pãrintilor acasã. „Mioara, fata mea, si Dan, ginerele, vor veni acasã în jurul datei de 12 septembrie, adicã cu cîteva zile înainte de începerea scolii. Nepoteii mei, care sînt copii buni, ascultãtori, silitori vor ca pãrintii lor sã rãmînã cu dînsii, pentru cã nu pun prea mare pret pe bunurile materiale pe care acestia le-au agonisit cît au muncit în Spania. Diana m-a rugat cu lacrimi în ochi sã o conving pe fiica mea sã nu mai plece de lîngã ei. Este o fetitã dezghetatã si cu o gîndire destul de maturã pentru vîrsta sa. Mi-a mãrturisit cã, dacã trebuie neapãrat, poate sã plece doar tatãl sãu, însã sã nu stea decît pînã la sfîrsitul anului. Imaginati-vã cã sînt patru ani de cînd Diana si frãtiorul sãu stau departe de pãrinti. Noi, ca bunici, le oferim toatã dragostea, însã nu este de ajuns. Mã tem cã, dacã fiica si ginerele meu nu se vor întoarce definitiv acasã, situatia se va perpetua, niciodatã nu vor avea suficienti bani încît sã-si realizeze toate visele“, a declarat Elisabeta D., în vîrstã de 60 de ani, din Roman. Din pãcate, situatia aceasta nu este singularã, multi copii care au pãrintii la muncã în strãinãtate si-au luat rãmas bun de la pãrintii care s-au întors în tãrile unde au de muncã. Cu glasurile tremurate si inima frîntã de dor, copiii stranierilor asteaptã ziua în care îsi vor putea strînge din nou pãrintii în brate. Asta poate de Crãciun, sau de ziua micutilor pentru care asteptarea este cea mai lungã si nemeritatã povarã. Autoritãtile locale au început, chiar, o luare în evidentã a situatiilor mentionate, o simplã estimare arãtînd cã, la nivelul Romanului ar fi cîteva mii de familii cu copii în care unul sau ambii pãrinti sînt plecati peste hotare.
|