Viatã în scaunul cu rotile
• o romascancã în vîrstã de 52 de ani a înfruntat boala timp de jumãtate de secol • un accident, suferit la vîrsta de doi ani, a tintuit-o într-un scaun cu rotile • Mariana Toth, în vîrstã de 52 de ani, rãmasã cu o infirmitate încã de la vîrsta de doi ani, poate fi un exemplu pentru toti semenii sãi, deoarece a stiut sã lupte cu viata. Cu forte proprii, împutinate de suferintã, aceasta si-a crescut copilul, în prezent o mîndrete de fatã. De departe, femeia reprezintã o emblemã a moralitãtii si integritãtii. Aceasta a lucrat pînã în urmã cu cîtiva ani la fostul magazin Gulliver, cot la cot cu colegele sale. Niciodatã nu s-a dat în lãturi de la muncã, ba chiar mai mult, nu a dorit sã aibã un alt statut decît al colegilor de serviciu. „Am fost lovitã de o masinã în anul 1958 si nu l-am cunoscut niciodatã pe autorul accidentului. Mama mea, Dumnezeu s-o odihneascã, mi-a spus cîndva cã am fost un copil precoce, am mers de la nouã luni. Desi soarta nu a fost blîndã cu mine întotdeauna i-am respectat pe cei de lîngã mine, m-am bucurat de succesul altora, am plîns si am rîs la suferintele si bucuriile oamenilor. Nu mi-a fost usor, dar niciodatã nu m-am lãsat învinsã de greutãti. Sotul meu a murit pe cînd avea 32 de ani, în urma unui atac de cord. De atunci, mi-am crescut singurã fetita, care avea doi ani cînd s-a stins tatãl sãu. Pãrintii mei m-au sprijinit enorm, însã Dumnezeu mi i-a luat pe amîndoi. ÃŽmi amintesc cã, înainte de o naste pe fetitã, am citit cartea «Edith Piaf», pe care multã vreme am comentat-o cu mama. Cînd mi s-a nãscut copilul, nasii sãi de botez si rude de-ale mele au început sã se gîndeascã la numele fetei si atunci mama mi-a spus cã normal ar fi ca eu sã aleg numele. Si atunci am botezat-o Edith. Este un copil minunat, în prezent este studentã la Facultatea de Englezã si mã mîndresc cu ea. Este un copil bun, este tot ce-si poate dori un pãrinte de la cel cãruia i-a dat viatã. ÃŽntotdeauna a fost întelegãtoare. Nu m-am lãsat biruitã de greutãti, mergeam la serviciu, veneam acasã, eram antrenatã în toate activitãtile casnice. Si mîncare si curãtenie si, în primul rînd, educatia fetei“, a spus Mariana Toth.
Edith, o frumusete de fatã, cu ochii migdalati si pãrul inelat îsi privea cu dragoste mama. Are o întelepciune pe care putini tineri de vîrsta acesteia o împãrtãsesc. Joi, 5 septembrie, dimineata la prima orã, a venit sã-si viziteze mama la spital în urma unei interventii chirurgicale. Cu vocea cristalinã si surîsul candid, Edith a început sã vorbeascã despre cea care i-a dat viatã. „Pentru mine cuvîntul mamã are o reverberatie aparte. Am avut toatã iubirea mamei mele, ceea ce este cel mai important. Alti oameni, aparent sãnãtosi, sînt poate mai bolnavi decît mama. Si mã refer la sufletul celor care se gîndesc doar la bani, sînt individualisti si nu ar împãrti nimic cu nimeni. Nu s-a cramponat niciodatã de nimic, a fost si este un exemplu pentru multi dintre noi. A stiut sã facã în asa fel încît casa sã fie tot timpul curatã si gospodãria bine administratã. ÃŽn timpul liber, se mai întîmpla sã iasã în fata blocului sã tundã gardul viu. Este nãscutã chiar în ziua Nasterii Maicii Domnului. ÃŽn timpul liber mama coase si la masina de cusut. Si-ar dori tare mult o masinã de cusut, pentru a nu mai fi nevoitã sã apese pe pedalã. Am constatat cã unii oameni asteaptã sã primeascã explicatii atunci cînd li se întîmplã ceva rãu. Vesnic, apare aceeasi întrebare, de ce tocmai mie? Nimeni însã nu se gîndeste cã s-a întîmplat pur si simplu din voia Domnului“, a povestit Edith.
Mariana Toth are numai cuvinte de laudã despre fiica sa. Vara trecutã fata a muncit toatã vara si cu banii cîstigati a schimbat geamurile termopan si frigiderul, cu toate cã Edith ar fi avut nevoie de un computer. Pentru Edith tot ce conteazã este sãnãtatea mamei. „Dacã ar fi sã aleg între douã talere, unul cu aur si celãlalt cu forta de a merge mai departe, întelepciune si bunãtate, cu sigurantã l-as alege pe al doilea. Ce semãnãm, aia culegem, tot timpul am pornit de la aceastã premisã! Forta interioarã si lumina sufleteascã, cred cã sînt cele mai scumpe daruri pe care le primim de la Dumnezeu. Oricît mi-a fost de greu niciodatã nu am deznãdãjduit, nici acum pe patul de spital nu am fost învinsã de fricã. Stiam cã sînt pe mîni bune si chirurgul Dan Arvãtescu, cel care m-a operat, a dat dovadã nu doar de profesionalism ci si de dragoste fatã de pacienti, de rãbdare si de har“, a mai spus Mariana Toth. Seful Sectiei chirurgie, Dan Arvãtescu, a declarat cã a fost uimit de forta lãuntricã a acestei femei. „Mi-a fost dat sã întîlnesc multi oameni, însã nu am vãzut niciodatã ca «o mînã de femeie» sã aibã atîta bunãtate si un suflet atît de nobil. Incredibilã a fost dorinta de a învinge greutãtile. Sînt oameni care pentru mult mai putinã suferintã apeleazã la ajutor din partea semenilor, însã aceastã femeie minunatã nu s-a plîns de nimic“, a precizat doctor Dan Arvãtescu.
|
Autentificare
