ÃŽnceputul lumii multipolare
Conferintã de presã, la Moscova, tinutã de Nicolas Sarkozy, din partea Uniunii Europene, si de Dmitri Medvedev, presedintele Rusiei, dupã dialogul mult asteptat între UE si Rusia în chestiunea crizei din Caucaz. Un jurnalist rus îi ridicã la plasã lui Dmitri Medvedev întrebîndu-l asupra lumii unipolare. Rãspunzînd, presedintele rus îsi desfãsoarã conceptia sa, deja stiutã, despre imposibilitatea unei lumi de azi conduse de o singurã putere: SUA, desigur. Argumentul e însã nou. Dacã Mihail Sakasvilli n-ar fi avut în spate o singurã putere - SUA - n-ar fi intervenit militar în noaptea de 7 spre 8 august 2008 împotriva Osetiei de Sud. Fãrã a relua teza presedintelui rus, el ne dezvãluie însã un amãnunt senzational: primul semn al lumii multipolare dorite de Rusia e implicarea Uniunii Europene în rezolvarea crizei din Caucaz. Desigur, Nikolas Sarkozy n-o spune atît de direct. O spune însã mai pe ocolite mîndrindu-se cu acordul smuls de Uniunea Europeanã Rusiei. Potrivit Documentului, Rusia urmeazã sã se retragã din Georgia (nu însã si din Osetia de Sud si Abhazia), UE va trimite observatori în zona de conflict, situatia celor douã provincii va fi discutatã la Geneva în cadrul unei conferinte internationale.
Am urmãrit în direct conferinta pe F24, CNN-ul frantuzesc. Dupã reuniune, prezentatoarea s-a adresat invitatului în platou: un specialist al F24 în politicã internationalã. Domnul cu pricina, angajat al unui post guvernamental, s-a dedat la un veritabil imn înãltat lui Nicolas Sarkozy pentru reusita vizitei la Moscova. Amintind cã Moscova a acceptat retragerea trupelor sale din Georgia si prezenta observatorilor UE în zonã, comentatorul a dibuit pe loc o cedare a Rusiei în fata Europei Unite. Dupã cum spune fisa postului, domnul cu pricina e un specialist în relatii internationale. Nu însã si în Rusia. Dacã s-ar fi priceput cît de cît la Rusia, comentatorul si-ar fi dat seama cã Rusia a cîstigat pe toate fronturile:
1) A obtinut sã nu se retragã din Osetia de Sud si Abhazia.
Amintind, înainte de discutii, cã nu acceptã retragerea, Rusia a apelat la un vechi truc: exagerarea unor pretentii pentru a obtine ceea ce si-a dorit. Acceptînd retragerea din Georgia, a dat sentimentul unei concesii. O adevãratã concesie ar fi fost dacã se retrãgea si din cele douã republici separatiste.
2) A obtinut aducerea la o conferintã internationalã a chestiunii celor douã provincii. Georgia sustine cã ele fac parte din teritoriul ei national. Asa zic si occidentalii, proclamînd necesitatea de-a se respecta integritatea teritorialã a Georgiei. A promova chestiunea celor douã republici în planul unei conferinte internationale înseamnã a recunoaste implicit cã ele nu mai apartin Georgiei.
Cea mai mare victorie a Rusiei tine însã de un alt plan: cel al promovãrii unui alt partener decît SUA în chestiunea rezolvãrii unui litigiu. De la început, asezînd SUA în hotarele unei puteri implicate în conflict, Rusia a refuzat sã discute cu administratia americanã rezolvarea crizei. A admis însã Uniunea Europeanã. Ba mai mult, i-a fãcut unele concesii. Ceea ce a dat lui Nicolas Sarkozy posibilitatea de a vorbi despre un nou actor pe scena internationalã: Uniunea Europeanã. O lume multipolarã e cea în care mai multe puteri decid în chestiuni litigioase. Într-o lume dominatã de SUA, Uniunea Europeanã si Rusia au ajuns la o întelegere fãrã a tine cont de SUA. E o victorie doar a Moscovei?
Dacã ne gîndim la ambitiile UE de a avea o politicã externã proprie, credem cã e vorba si de o victorie a UE.
|