Imaginea de premier

Dacã votul uninominal rãmîne incert (ceva îmi spune cã în distileriile Cotrocenilor se pregãteste o loviturã!), decalarea prezidentialelor de parlamentare e certã la scrutinul din 30 noiembrie 2008. În aceste conditii, dupã cum am mai scris, rolul de locomotivã a partidului la parlamentare va reveni candidatului la postul de premier. De aici o realitate cu care se vor confrunta, inevitabil, strategii de campanie ai partidelor. Si anume, dacã la alegerile anterioare figuratia candidatilor la sefia guvernului a contat destul de putin în 2008, mai ales prin prezenta la nivel central, rolul candidatului va fi extrem de important. Suprapunerea prezidentialelor cu parlamentarele punea în umbrã personalitatea viitorului premier. Prim-planul campaniei revenea în covîrsitoare parte personalitãtii candidatului la presedintie. Acum campania va de posibilitatea afirmãrii depline a candidatului la functia de premier. Viitorul prim-ministru va deveni vedeta campaniei desfãsurate de un partid. De aici însã se va ivi o realitate nemaiîntîlnitã din 1990 pînã acum: rolul urias al personalitãtii celui desemnat drept candidat la functia de premier. Chiar dacã votul uninominal va reduce din influenta vedetei asupra procentajului obtinut de un partid, mai ales la nivel central, cu deosebire în dezbaterile de la televiziuni, prestatia candidatului la sefia guvernului va conta serios. De ce ar trebui sã se tinã cont înainte de toate în orientarea acestei prestatii? Evident de necesitatea ca personalitatea candidatului sã corespundã asteptãrilor electoratului în ce priveste functia de premier. Aceastã regulã a functionat si în cazul prezidentialelor de pînã acum. S-ar putea obiecta cã în toate campaniile pentru Cotroceni, candidatii au promis si chestiuni tinînd de prerogativele premierului. Da, asa e. Numai cã aceste promisiuni au corespuns asteptãrilor electoratului fatã de seful statului: un soi de Tãtuc bun la toate, un Ceausescu ales prin vot direct si universal.
În privinta premierului, electoratul are deja o imagine formatã. De la un candidat la functia de premier se asteaptã înainte de toate angajamente tinînd exclusiv de fisa postului. Nu credem cã electoratul va fi sensibil la planul politico-ideologic sau la cel de politicã externã. Pentru români, premierul e un soi de primar mai mare, un edil sef al României. Un enorm avantaj îl va avea Cãlin Popescu Tãriceanu. Premier în exercitiu, el are posibilitatea sã demonstreze în concret cum va fi si va actiona dupã ce va ajunge premier. Toate actele sale de prim-ministru de pînã la 30 noiembrie 2008 vor fi gesturi electorale. Si Theodor Stolojan e bine plasat din acest punct de vedere. Trece drept tehnocrat, dar mai ales drept om dintr-o bucatã. Prin raportare la aceastã exigentã, cel mai prost stã Mircea Geoanã. Dar, mai stii? Poate cã PSD se rãzgîndeste în privinta candidaturii sale.