Tineretea la 50 de ani
La Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, joi, 30 octombrie 2008, au avut loc festivitãtile de aniversare a împlinirii unei jumãtãti de veac de cînd institutia de culturã pietreanã fiinteazã. Prima manifestare a avut loc la ora 11 cînd, în holul Teatrului Tineretului, în prezenta a numerosi oameni de teatru care au avut, într-un fel sau altul, legãturi mai mult sau mai putin statornice cu institutia sãrbãtoritã, a fost lansat volumul intitulat „Teatrul Tineretului 50 - O istorie anecdoticã a unui teatru serios“, apãrut la Editura Cetatea Doamnei, director Viorel Nicolau, ca rod al strãdaniei unui grup de patru împãtimiti ai scenei: regretatul Eduard Covali, Tîcã Cojocaru, Gelu Apostol si Alexandru Lazãr. ÃŽn asa numitul „Ghid de lecturã“ ce prefateazã volumul, editorul acestuia, Mircea Zaharia, precizeazã: „O istorie anecdoticã... apare la împlinirea unei jumãtãti de veac de glorie a Teatrului Tineretului, nu este nici pe departe o monografie a institutiei si nu-si fixeazã nici un alt reper axiologic decît acela de a surprinde o bucatã de istorie în spiritul, nu în litera ei. (...) ÃŽn privinta paternitãtii materialelor, nu au fost probleme, marea lor majoritate, fiind comise în grup, n-au fost revendicate, cum nimeni n-ar revendica prea bucuros un prunc conceput la betie“.
De la ora 17, în sala de spectacole a Teatrului Tineretului, a avut loc o emotionantã întîlnire cu majoritatea celor care au contribuit la crearea bunului renume al asezãmîntului teatral de-a lungul jumãtãtii de veac de fiintare. Postura de amfitrioni si-au asumat-o directorul Teatrului Tineretului, actorul Liviu Timus si actorul Radu Gheorghe, iar momentul muzical a fost asigurat de Nicu Alifantis. S-au aflat, dupã multã vreme, alãturi de cei de aici - Cornel Nicoarã, Gheorghe Bunghez, Mircea Zaharia - nume prestigioase ale scenei românesti, printre care: Ileana Stana Ionescu, Traian Stãnescu, Silviu Purcãrete, Mihai Mãdescu, Ana Ciontea, Carmen Galin, Coca Bloos, Gelu Nitu, Oana Albu, Dionisie Vitcu, Stefan Radoff, Miticã Popescu, Raluca Zamfirescu, Virginia Rogin, Simona Mãicãnescu, Louise Dãnceanu, Alexandru Lazãr si multi altii. Dupã festivitate, toti cei prezenti s-au aflat împreunã la un cocktail organizat în saloanele Grand Hotel Ceahlãu.
Gînduri „la aniversarã“
Eugen-Cristian Motriuc: „Trebuia sã fiu prezent acum aici, pentru cã n-am lãsat aici numai o activitate de cinci ani, ci si - lucrul cel mai de pret - doi copii. Este o reîntoarcere de suflet pe care sper sã o marcãm cum se cuvine. E o reîntoarcere sublimã, ca si o reîntoarcere acasã. Cu toate cã am mai fost pe aici, destul de des, ba chiar am mai si urcat pe scena pietreanã. Dacã vã aduceti aminte de Richard al III-lea cu sãrmanul Stefan Iordache, în regia lui Purcãrete. Nu-mi vine sã cred cã teatrul împlineste cincizeci de ani. Spunea prietenul meu, Florin Cãlinescu: «Nu e important sã vã-ntîlniti ci sã vã recunoasteti». Niciodatã nu voi uita miracolul acestui teatru. Nu s-a întîmplat niciodatã un asemenea fenomen în tarã sau aiurea. Aici este un lucru mirific, se întîmplã ceva. Este un magnetism al locurilor si al oamenilor care se adunã aici. Acum realizez, de fapt. Cã se întîmplã un lucru absolut senzational. Am vãzut nu demult, la Bucuresti, spectacolul lui Dabija cu O,o!, unde am realizat cã spectacolul functiona nu pe vedete ci pe echipã. Exact ca în vremurile bune, în spiritul traditiei statornicite aici. Si acest lucru este minunat.“
Avram Birãu: „Sînt convins cã toti care au lucrat aici au lãsat o parte din sufletul lor. Istoria teatrului de aici este clãditã pe marile succese teatrale pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului. Realizãrile sînt foarte importante si sper si le doresc celor de aici sã le aibã în continuare“.
Dionisie Vitcu: „Sînt printre pionierii teatrului de aici, pe care l-am numit la vremea aceea, cînd am coborît în gara din Piatra Neamt, Teatrul National. Ei, am început aici cu mari actori, cu un mare om de teatru care se numea Ion Coman, cu Eduard Covali, Gabriel Negri si multi altii. Nici n-am stiut cã la vremea respectivã aveam alãturi ca regizor tehnic pe marele interpret al muzicii usoare a timpului Cristian Vasile. Oameni mari si eu pe lîngã ei. E adevãrat cã m-am dus la Iasi pentru cã eram mai aproape de pãrintii mei din Ibãnestii Dorohoiului. Am rãzbãtut greu de tot, dar am rãzbãtut. Nu-mi vine sã cred cã au trecut cincizeci de ani, dar, totusi, cînd mã uit la colegii mei si cînd mã uit eu însumi în oglindã, trebuie sã accept lucrul acesta. Pe vremea aceea, pe lîngã publicul pietrean, bucurestenii tremurau de emotie cînd jucam în fata lor. A fost minunat si, dacã mã gîndesc bine, parcã nu e atît de mult. Si apoi, sînt cîtiva artisti aici care au trecut prin mîna mea“.
„Aici sînt reperele tineretii mele si de aceea fiecare evocare mã emotioneazã profund“
Ileana Stana Ionescu: „Vreau sã vã mãrturisesc cã evolutia mea profesionalã si steaua norocoasã care a stat deasupra capului meu se datoreazã si Teatrului Tineretului din Piatra Neamt. ÃŽnceputurile experientei mele profesionale s-au desfãsurat aici, un loc extrem de generos unde am fãcut cunostinta cu regizorii de marcã ai timpului, cu o colectivitate armonios alcãtuitã, cu un mare negustor de teatru - poate vi se pare curios, dar asa este - cel care a fost directorul Ion Coman. Aici sînt reperele tineretii mele si de aceea fiecare evocare mã emotioneazã profund. Am venit aici în al doilea an de existentã a teatrului. Tocmai cînd urcam acum aici, mãrturiseam unui coleg cã dacã cineva mi-ar fi spus atunci cã peste cincizeci de ani voi urca treptele acestea l-as fi crezut nebun. Dar iatã cã este adevãrat! Si cred din toatã inima cã si peste alti cincizeci de ani, Teatrul Tineretului va vietui“.
Gelu Nitu: „N-am cum sã scap de emotiile care mã încearcã. Si întîmplarea a fãcut sã joc din nou pe scena de aici abia dupã vreo treizeci si doi de ani de cînd am plecat. Ce sã spun?... amintiri de tinerete, fericire, libertate, drag de lucru... Si eu cred cã aici existã un spirit tînãr care n-o sã îmbãtrîneascã niciodatã, din fericire. Se maturizeazã, se reconstruieste. Este un teatru vesnic al orasului. A fost si va fi întotdeauna“.
Paul Chiributã: „Eu sînt pietrean, sînt aici din totdeauna. Am lucrat aici saisprezece ani, Teatrul Tineretului nu a fost un teatru al unei vremi si al unei epoci, ci un teatru izvorît dintr-o perpetuã efervescentã a spiritului. E o minune cã s-a putut organiza aceastã aniversare si trebuie sã multumim si directorului pentru asta. E o minune, un vis, o bucurie. Noi stãteam în teatru aproape douãzeci si patru de ore din douãzeci si patru. Poate cã, într-un fel, am plãtit asta în planul vietii personale, dar acest lucru este foarte important. Aici a fost o scoalã, o adevãratã scoalã a spiritului. Am în vedere un proiect ambitios care dacã îmi va reusi sper sã aducem orasul în planul vietii culturale europene“.
Boris Petroff: „Sînt surprins, cum surprinsi au fost si pietrenii cu care m-am reîntîlnit. Piatra Neamt, pentru mine reprezintã - în afarã de faptul cã poartã nimbul Moldovei - leagãnul tineretii mele. Din ‘66 pînã în ‘74. Aici am învãtat abecedarul teatrului, aici v-am ctitorit cultura o bunã bucatã de vreme.Trebuie dusã mai departe“.
|