SĂŽnt ei oameni?!

Avocatii lui Victor Stãnculescu si Mihai Chitac au cerut întreruperea executãrii pedepsei pe motiv de boalã. Domniile lor au invocat examenele medicale de dupã încarcerare, care au arãtat cã generalii suferã de boli cronice. Trucul iesirii din închisoare pe motive medicale are o lungã traditie în istoria noastrã postdecembristã. În cazul celor doi generali nu poate fi vorba de un truc. Sînt oameni în vîrstã de peste 80 de ani. Chiar dacã ies din închisoare, Victor Stãnculescu si Mihai Chitac rãmîn cu pedeapsa degradãrii militare. Pentru un militar de carierã ca Victor Stãnculescu, e o loviturã la fel de mare ca si rãmînerea în închisoare. Ca sã nu mai spunem cã generalul, Erou al Revolutiei, se pricopseste cu stigmatul de criminal. Orice om normal, mai mult sau mai putin crestin, n-are cum protesta fatã de o posibilã întrerupere a pedepsei. S-au gãsit, totusi, doi insi, ce nu pot fi zisi oameni, care auzind de concluziile medicale de dupã încarcerare, au dat fuga ca sã facã presiune pentru ca generalii sã nu fie eliberati. Se numesc Victor Orban si Teodor Mãries. Îsi zic lideri ai unor organizatii de revolutionari. Sînt cei care, alãturi de cîtiva scandalagii, au participat la toate sedintele de judecatã, rãgînd în favoarea pedepsirii celor doi, au întocmit tot soiul de epistole de protest si, culmea! l-au decorat pe Dan Voinea, sinistrul procuror din nu mai putin sinistrul proces al Ceausestilor. Firea umanã e predispusã la economisirea energiei fizice si intelectuale. Dacã n-are un motiv solid în plan sentimental sau emotional, omul nu se osteneste într-un gest. Cei doi, cãrora li se alãturã alti cîtiva scandalagii, au cheltuit si cheltuiesc timp, energie, pentru a-i vedea pe cei doi generali dupã gratii. Sã asiste la toate sedintele unui proces care dureazã de aproape zece ani, sã facã conferinte de presã, sã scrie si sã trimitã epistole de protest sînt fapte care cer o groazã de timp. Trãim într-o economie de piatã, în care toti românii trudesc de dimineatã pînã seara pentru a-si asigura existenta cotidianã. Asa-zisii revolutionari care i-au urmãrit si-i urmãresc pe Victor Stãnculescu si Mihai Chitac nu par a fi preocupati de pîinea lor zilnicã. Din ce trãiesc atunci? Rãspunsul ar putea sã ne explice si consecventa cu care s-au zbãtut pentru ca generalii sã ajungã dupã gratii.