De sãrbãtori, printre sinistratii Siretului
• 35 dintre cele 39 de familii sinistrate din comuna Ion Creangã s-au mutat de Crãciun în noile locuinte • unii dintre acesti sãrmani s-au bucurat de faptul cã au scãpat de containerele friguroase • altii, cum ar fi membrii familiei Chelaru, sînt departe de a-si fi rezolvat problema spatiului locativ • în prezent, o parte din familie doarme în casa nouã, iar o altã parte în locuinta „vizitatã“ în varã de apele Siretului • anul viitor, Costache doreste sã-si extindã noua casã, prea micã pentru a-i gãzdui pe cei 13 membri ai familiei • Primarul comunei Ion Creangã, Petricã Prichici a cîstigat, e drept cu oarecare întîrziere, pariul cã de Crãciun, sinistratii din Recea si Gorovei vor locui în casele noi, construite prin grija Guvernului. Mai mult decît atît, la Gorovei au început lucrãrile de extindere retelei de curent electric. Gerul din ultimele zile însã i-a alungat pe angajatii E.On Electrica acasã, astfel cã sinistratii din acea zonã vor mai avea mult de asteptat pînã cînd vor avea luminã în case. Din 39 de familii, care au avut de suferit în urma inundatiilor catastrofale din iulie, un numãr de 35 s-au mutat, în preajma Sãrbãtorii Nasterii Domnului, în noile locuinte. Chiar dacã nu au fost tencuite toate camerele sau cã la Gorovei încã nu s-a tras luminã, oamenii au fost alungati din containerele reci de frigul de afarã si au multumit lui Dumnezeu cã au un acoperis deasupra capului si cît de cît oleacã de foc în sobã. Familii, cum ar cele ale lui Constantin Constantin sau a Anicãi Baniasz, au fost satisfãcute cã au sfîrsit cu frigul, foamea si teama de a nu avea unde locui, dupã ce au muncit toatã viata. S-au dovedit chiar optimiste cã viitorul îi va face sã uite de dramele suferite în 2008 si cã pentru ei Crãciunul va fi un nou început. Pentru altii bucuria a fost estompatã de grijile traiului de pe o zi pe alta, fãrã un venit stabil. Membrii familiei Nistor se întreabã cum vor iesi din iarnã, fãrã bani si fãrã lucruri si, probabil, fãrã lemne. Alte familii sînt departe de a-si fi rezolvat problema spatiului locativ, cum ar fi familia Chelaru din cãtunul Gorovei care este cea mai numeroasã din zonã, în jurul mesei adunîndu-se zilnic 13 persoane.
„Multumim lui Dumnezeu cã ne-a tinut pe toti la un loc, sãnãtosi!“
Costache, 45 de ani si Lãcrãmioara, 41 de ani, si-au unit destinele acum 21 de ani si împreunã au parcurs o etapã grea din viatã. Necazurile nu i-au ocolit, lipsa unui venit stabil a fãcut de multe ori ca membrii familiei sã trãiascã la limita subzistentei. Anul acesta, în iunie, si-au terminat de reparat si de vãruit casa. O casã din vãlãtuci de lut, cu trei încãperi, în care 13 suflete s-au adunat mereu unite la o masã cu mîncare mai multã sau mai putinã. „Fericirea“ de a avea o locuintã mai „ochioasã“ a durat vreo douã sãptãmîni. Apele învolburate ale Siretului au fãcut praf munca de un an a lui Costache si a Lãcrãmioarei. „Niciodatã n-am crezut cã viitura va ajunge pînã aici. Au mai fost inundatii, însã apele s-au oprit la cîteva sute de metri într-o baltã. Reusisem si noi, cu multã trudã, sã adunãm cîtiva bãnuti si sã reparãm casa. Acum, am rãmas la mila Guvernului. Sînt totusi multumit cã vom avea un acoperis deasupra capului, însã cu greu 13 oameni vom putea trãi în douã camere si o bucãtãrioarã. Va trebui sã strîngem «cureaua» si sã mai lãrgim noua casã. Am muncit din greu în viatã, pe lîngã animale si n-am cerut niciodatã nimic de la nimeni. Ne-am descurcat singuri. Am o femeie vrednicã si copii de asemenea“, a spus capul familiei, Costache Chelaru. Femeia, cu adîncã tristete în ochi a povestit cum apa i-a lãsat anul acesta fãrã cartofi si fasole. „Avem un hectar si jumãtate de teren. Nu-i al nostru tot pentru cã sotul mai are sase frati. ÃŽnsã, în primãvarã am reusit sã punem mai multi cartofi si fasole. ÃŽmi plînge inima cînd am vãzut cîti cartofi au putrezit în pãmîntul mustind de apã. Ne va fi greu în aceastã iarnã pentru cã nu avem nici un venit stabil în afarã de trei alocatii ale copiilor, 1,2 milioane de lei. Am solicitat ajutor social însã au considerat cã sîntem probabil «chiaburi»“, a spus gospodina casei, Lãcrãmioara. Costache a mentionat cã deseori s-a sculat flãmînd de la masã, pentru a lãsa copiilor mai multã mîncare. „Am cãutat sã mai facem economii si la «luminã». Am fãcut rost de un acumulator de masinã si seara mai pun în functie un beculet. Lampã de gaz nu mai e de mult. Am mai încercat cu gazolinã, însã de cînd a murit un om de la explozia unei lãmpi, am renuntat. Asa ne-am chinuit mereu, au tot promis cã trag curent însã de 21 de ani am trãit tot în sãlbãticie. Acum, ca sinistrati, ne este si mai greu. Eu, femeia si patru copii, ãi mai mici, ne culcãm în vechea casã, la fel ca si unul dintre bãieti, care s-a cãsãtorit si are si un prunc de douã luni. I-am dat una din camerele de la casa veche. Trebuie sã aibe si el un loc al lui. Ceilalti dorm în noua casã, fãrã luminã. Eu si femeia vom rãmîne tot în casa veche, mai trebuie sã pãzim si animalele“, a spus bãrbatul aflat în puterea vîrstei. Capul familiei se gîndeste la viitor mai mult decît la orice. „Multumim lui Dumnezeu cã ne-a tinut pe toti la un loc, sãnãtosi. M-am zbãtut întotdeauna sã am pe ce pune mîna, sã pot sã le asigur mîncare, haine si de încãltat. E greu, însã de asta muncesc zi si noapte. Am primit televizor si frigider, zac acum în casa veche, fãrã a putea fi folosite. Dacã nu-i curent, degeaba“, a încheiat Costache Chelaru. Acesta este bucuros cã de Crãciun a putut sã taie un porc de vreo 200 de kilograme si astfel sã asigure o bunã bucatã de timp, mîncarea la cele 13 guri. Cînd vorbeste de copii pe fata bãrbatului apare un zîmbet, semn cã nu se dã învins de greutãtile vietii si cã bucuria de a trãi alãturi de ai sãi, în sãrãcia sa, în demnitatea sa, înseamnã mai mult decît orice ajutor, fie el si guvernamental.
|
Autentificare
