Apelul staretului Iustin, dezbatere la Bucuresti

• cipurile din pasapoarte, incriminate de pãrintele Iustin, au constituit subiect de dezbatere ĂŽn Capitalã • au participat preoti, teologi, politisti si ziaristi • „Toti am citit Apocalipsa si ĂŽnfricosãtoarea profetie - scrisã cu 2000 de ani ĂŽn urmã: „Si ea (fiara) ĂŽi sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei sãraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sã-si punã semn pe mĂŽna lor cea dreaptã sau pe frunte. ÎncĂŽt nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde decĂŽt numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei“ (Apoc. 13: 16-17), citeazã pãrintele Iustin PĂŽrvu •

Apelul staretului Iustin PĂŽrvu, de la Mãnãstirea Petru Vodã, ĂŽndreptat ĂŽmpotriva noilor pasapoarte continuã sã facã valuri. La initiativa Asociatiei Ziaristilor si Editorilor Crestini, a avut loc, zilele trecute, o dezbatere publicã, la Sala Radio, pe tema introducerii pasapoartelor biometrice si a cipurilor personale. Au participat profesorii teologi Stefan Buchiu si Constantin Coman, monahul Filoteu Bãlan, care a sustinut punctul de vedere al steretului Iustin, sociologul Dan Dungaciu si doi comisari-sefi de politie.
Dezbaterea a fost sustinutã dupã ce, sãptãmĂŽna trecutã, pãrintele Iustin PĂŽrvu atrãgea atentia ĂŽntr-un comunicat cã aparitia pasapoartelor cu cipuri ar putea fi un semn prevestitor al Apocalipsei si ĂŽndemna la refuzul acestora de cãtre crestini. Imediat s-au format douã tabere. Cei care ĂŽi dãdeau dreptate staretului Iustin si cereau scoaterea pasapoartelor din uz si altii care nu credeau cã ar putea fi vreo legãturã ĂŽntre pasapoarte si sfĂŽrsitul lumii. De mentionat cã, initial, adversarii opiniei staretului nemtean au ĂŽncercat sã acrediteze ideea cã textul apelului nu i-ar fi apartinut, ĂŽnsã, dupã ce aceastã sustinere a fost infirmatã de chiar pãrintele Iustin, au ales sã ĂŽncerce sã arunce ĂŽn derizoriu afirmatiile acestuia.
O tabãrã oarecum distinctã o formeazã oamenii legii, care au ĂŽncercat sã se limiteze strict la latura tehnicã a disputei. Adicã ce „iaste“ si cum se comportã un pasaport cu cip. Iar din dezbaterea care a avut loc la Bucuresti s-au putut retine referitor la acest subiect, dupã cum au scris si ziarele centrale, urmãtoarele: microcipul are o structurã de radio frecventã, prezintã o bunã securitate, integritate si confidentialitate a datelor, are o antenã care intrã pe frecventa controlorului de pasapoarte, iar cipul se activeazã de la o distantã de sub 10 centimetri de cititor si poate fi citit doar cĂŽnd pasaportul este deschis. Cam la atĂŽt s-ar rezuma pozitia oficialilor. În rest, despre alte implicatii, inclusiv religioase, nici un comentariu, pe principiul cã nu sĂŽnt abilitati sã le facã.
Destul de ciudatã a pãrut ĂŽnsã la dezbaterea mentionatã pozitia teologilor, si anume cã microcipurile n-ar putea nicicum sã aibã ceva de-a face cu credinta. Corect, am zice noi, dar, fãrã a avea pretentia cã ne pricepem la microcipuri sau dispute teologice, spunem doar atĂŽt: apelul staretului Iustin noi l-am ĂŽnteles ca fãcĂŽnd referire la o metodã de „ĂŽnsemnare“ a oamenilor, de urmãrire a lor, care, e opinia repurtatului monah, ar aminti de prevestirile despre Apocalipsã. Dacã e sau nu asa, vã lãsãm pe dumneavoastrã sã decideti, mãrginindu-ne la a mai relua doar cĂŽteva pasaje din celebrul de acum si atĂŽt de discutatul apel al staretului de la Petru Vodã.

„Se vrea ĂŽnregimentarea si uniformizarea pe model ateist a copiilor nostri“

Toti am citit Apocalipsa si ĂŽnfricosãtoarea profetie - scrisã cu 2000 de ani ĂŽn urmã: „Si ea (fiara) ĂŽi sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei sãraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sã-si punã semn pe mĂŽna lor cea dreaptã sau pe frunte. ÎncĂŽt nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde decĂŽt numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei“ (Apoc. 13: 16-17).
Vremea ĂŽn care ne aflãm acum este premergãtoare acestei profetii. Prin lege, prin ordonantã de guvern, românii sĂŽnt obligati sã se ĂŽncadreze ĂŽntr-un plan de urmãrire si supraveghere la nivel national si mondial, proiect care le rãpeste de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere sã-si punã pe pasapoartele, permisele auto si orice alt act personal cipul biometric ce contine amprenta digitalã, imaginea facialã, si toate datele personale. Poate pentru multi dintre dumneavoastrã acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar ĂŽn spatele acestui sistem de ĂŽnsemnare a oamenilor, de codare si stocare a datelor de identificare se ascunde o ĂŽntreagã dictaturã, un ĂŽntreg plan demonic, prin care de bunã voie ĂŽti vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte mãsuri luate pentru controlul absolut al fiintei umane. Dragii mei, dupã cum proorocesc Sfintii Pãrinti, primirea acestui semn este lepãdarea noastrã de credintã. (... ) Se vrea si se ĂŽncearcã o desfiintare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevãrului de credintã prin ecumenicitate, se vrea ĂŽnregimentarea si uniformizarea pe model ateist a copiilor nostri. Dacã ĂŽi spui acum unui cetãtean care are cinci copii ĂŽn casã - „Mãi, nu mai lua buletinul sau pasaportul“ - pãi el nu ĂŽntelege. „Pãi, pãrinte, eu ce le mai dau de mĂŽncare?“ Si-l pui ĂŽn fata acestei situatii grele. SĂŽntem noi dispusi ca BrĂŽncoveanu de altãdatã sã facem sfinti din copiii nostri? Nu sĂŽntem pregãtiti. Si atunci cine poartã toatã aceastã vinã? Nu noi, biserica? Nu noi, mãnãstirile, care sĂŽntem ĂŽn fata altarului avem datoria sã spunem oamenilor adevãrul si sã-i prevenim la ceea ce-i asteaptã pe mĂŽine? Dar ĂŽn protopopiate nici vorbã sã se punã o astfel de problemã, esti respins, esti catalogat naiv si depãsit - ba chiar mai face si glume pe seama ta. Deci dacã preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce sã mai spui de bietul credincios care sãracu’ de-abia deschide Biblia de douã trei ori pe an, sau doar o datã-n viatã? Vina este de partea tuturor celor ce rãspund de educatia si formarea acestui popor - de la ĂŽnvãtãtori, profesori pĂŽnã la preoti si ministri“.
Oricine poate judeca acest apel dupã cum considerã de cuviintã. Dar drept rãspuns pentru cei care au luat apãrarea cipurilor, le propunem un exercitiu: scoatem termenul de cip din text si ne gĂŽndim la cĂŽt de adevãrate sĂŽnt cuvintele staretului Iustin referitoare la situatia actualã a tãrii, la ĂŽngrãdirea libertãtilor fundamentale ale cetãteanului, la lipsa de implicare a celor care ar trebui tocmai sã conducã acest popor. Parcã sĂŽnt lucruri la care nu se mai poate rãspunde doar cu ce e un microcip si cĂŽt de inofesiv e el, pe modelul elevului lui Caragiale care stia sigur cã un castravete are 99% apã.