Familie bãtutã de soartã

• 17 persoane din familia Argesanu se adunã zilnic ĂŽn jurul mesei, din ce ĂŽn ce mai goalã • fetita de 14 ani a familiei este tintuitã la pat de o boalã cruntã • pãrintii Anei Maria Argesanu ar accepta sã locuiascã ĂŽn cort, dacã ar sti cã ĂŽn acest fel s-ar aduna 200. 000 de euro pentru operatia fetitei • sotii Argesanu, ĂŽmpreunã cu Ana Maria vor pleca ĂŽn Germania, pentru noi analize • de trei ani, oamenii cu dare de mĂŽnã din Roman nu s-au deranjat sã ajute familia greu ĂŽncercatã •

De trei ani, Constantin Argesanu se luptã sã adune suma necesarã pentru operatia penultimului din cei sapte copii, Ana Maria. Fata este diagnosticatã, de micã, cu afectiuni severe, care au trimis-o direct ĂŽntr-un scaun cu rotile. Copila, care va ĂŽmplini 14 ani ĂŽn septembrie, a avut, ĂŽncã de la nastere, probleme de sãnãtate care s-au agravat ĂŽn timp si i-au rãpit orice sansã de a fi un copil normal. Fetita este dependentã ĂŽn orice clipã de scaunul cu rotile. De aproape 3 ani Constantin Argesanu se luptã sã adune 200. 000 de euro necesari pentru operatia ĂŽn strãinãtate a Anei Maria, o sumã destul de mare chiar si pentru cei avuti. Însã, oamenii cu dare de mĂŽnã nu s-au prea ĂŽnghesuit sã ajute familia disperatã. „Mã lupt de ani de zile sã-i redau Anei Maria bucuria de a urma cursurile unei scoli, aceasta fiind si marea sa dorintã. În 2007, luna ianuarie, am fost contactat de ziaristul strãin John Von Michael Leidig, care locuieste ĂŽn Austria, ĂŽnsã este cãsãtorit cu o femeie din cartierul Nicolae Bãlcescu. Acest om a fãcut toate demersurile pentru ca eu, sotia mea si Ana Maria sã ne deplasãm la Innsbruck pentru investigatii. Toate cheltuielile de transport, cazare, masã si servicii medicale au fost suportate de John, care este reporter la New York Times. Mi-a fost ca un frate la ĂŽnceput si mi-a promis cã, printr-o asociatie de ajutorare, va sustine financiar familia mea, ĂŽn vederea recuperãrii Anei Maria. În urma investigatiilor din 2007, doctorii austrieci au constatat cã fetita mea are mielomeningocel lombar neoperabil, paralizie a ambelor picioare, scoliozã, tulburãri neurogene de mictiune si defecare. Adicã pe ĂŽntelesul tuturor, Ana Maria poartã zilnic Pampers pentru cã nu poate retine nici urina si nici fecalele. În fiecare lunã, ĂŽn familie sĂŽnt cheltuite peste 7-8 milioane de lei pentru Pampers si medicamente pentru Ana Maria. Din nefericire sprijinul «austriac» a cãzut si am rãmas sã mã lupt singur cu sistemul si cu nepãsarea oamenilor“, a declarat Constantin Argesanu.

Sperante de vindecare ĂŽnãbusite de lipsa banilor

Capul familiei a spus cã medicii austrieci i-au dat o sperantã pentru recuperarea treptatã a Anei Maria, prin operatii succesive ale cãror costuri se cifreazã la circa 200. 000 de euro. „Dacã as sti cã pot obtine acesti bani, mi-as vinde casa, as trãi ĂŽntr-un cort, as mĂŽnca mãmãligã si as munci pe «brĂŽnci». Însã, ĂŽn 2 ani si ceva s-au adunat prea putini bani, iar sperantele au ĂŽnceput sã se nãruie. Am aflat anul acesta de o «filierã» germanã si am plecat cu sotia si fetita pentru un nou set de analize. Poate se ĂŽndurã strãinii de soarta Anei Maria. Dupã o lunã, nu am prea multe de spus, pentru cã procedurile medicale sĂŽnt complicate si dureazã. Diagnosticul fetitei este crunt, boala netratatã s-a agravat ĂŽn timp“, a declarat tatãl Anei Maria. Doctorii strãini au mai spus cã primele probleme care trebuie rezolvate la Ana Maria sĂŽnt cele cu urina si fecalele, leziunile de piele din cauza sezutului ĂŽn aceeasi pozitie si a fistutelor diafragmei pelviene. Abia apoi se pot initia procedurile de operatie pentru paraparezã si celelalte afectiuni. „Ana Maria este un copil normal pĂŽnã la brĂŽu. Este uneori vioaie, vorbeste, este inteligentã si nu-si doreste decĂŽt sã meargã la scoalã“, a mai spus Constantin Argesanu. Din dorinta de a nu-si deranja semenii, plini de bun simt, nu au apelat niciodatã la vreo formã de ajutor. „Ana-Maria este penultimul copil dintre cei 7 pe care-i avem. Din nefericire, ĂŽncã de la nastere, fetita nu s-a mai comportat normal. Am pierdut zile bune prin spitale ĂŽn speranta cã poate se va gãsi un tratament care sã o punã pe picioare. Acum 6 ani am apelat la Comisia de Protectia Copilului Neamt, iar, ĂŽn urma verificãrilor, s-a eliberat un certificat prin care fetita a fost ĂŽncadratã ĂŽntr-o categorie de persoane cu handicap care necesitã protectie socialã“, a declarat Constantin Argesanu. Acesta a povestit drama prin care a trecut, supraveghind somnul agitat al fetitei. „Ca intelect, ea s-a dezvoltat aproape normal. În prezent, Ana-Maria deseneazã frumos, vorbeste coerent si ĂŽmi spune mereu cã ar vrea sã meargã la scoalã. Am ĂŽncercat, la sapte ani, sã o dau la Scoala nr. 7, ĂŽnsã, din lipsa banilor, am renuntat la aceastã idee“.

Greu de hrãnit 17 „guri“

Tot timpul ne-am ĂŽntretinut, cei 9 membri ai familiei, dintr-un singur salar, atunci cĂŽnd a fost si acela“, s-a lamentat Maria Argesanu. Între timp, din cauza lipsei mijloacelor materiale, de scoalã s-a lãsat si Cristina, ĂŽn vĂŽrstã de 18 ani. Aceasta a povestit cã o suplineste pe mama ei, cĂŽt timp pãrintii vor sta ĂŽn Germania „Eu gãtesc, spãl pentru fratii mei, am grijã de cel mai mic frãtior, care are numai 4 ani si face numai pozne. Poate se va ĂŽndura Dumnezeu si de familia noastrã, sã o vedem si pe Ana Maria zburdĂŽnd prin curte“, a spus Cristina Argesanu. TĂŽnãra a mai precizat cã tot multi sĂŽnt la masã si este din ce ĂŽn ce mai greu pentru tatãl sãu sã facã fatã cheltuielilor. Constantin Argesanu, ĂŽn vĂŽrstã de 50 de ani, a lucrat peste 12 ani la „defuncta“ societate Polirom, acolo unde s-a calificat ĂŽn meseria de strungar. În anul 1993 s-a gĂŽndit sã-si ia destinul ĂŽn propriile mĂŽini, cãutĂŽnd sã lucreze pe bani mai multi ĂŽn diferite locuri. „Locuiesc ĂŽntr-o casã «amãrĂŽtã» pe Strada Nouã, la numãrul 71, mostenitã de la pãrintii mei, care au decedat. Nevoile unei familii sĂŽnt foarte mari. Ne descurcãm din ce ĂŽn ce mai greu. Cei 7 copii ai mei, 3 fete si 4 bãieti, tot la mine locuiesc, desi o parte dintre ei s-au cãsãtorit. Ne adunãm de multe ori la masã, 17 guri, iar alimentele de bazã sĂŽnt fasolea si cartofii la cazan si trei-patru rĂŽnduri de mãmãligi mari, cu care abia putem sãtura copiii. În afara de ceea ce cĂŽstig eu, ĂŽn casã mai intrã alocatia dublã a Anei-Maria si o indemnizatie de ĂŽntretinãtor. Nici eu si nici sotia mea nu ne-am gĂŽndit vreo clipã sã dãm fetita la vreun centru de plasament, asa dupã cum ni s-a mai sugerat. Este povara noastrã si vrem sã ne facem meseria de pãrinti pĂŽnã la capãt. Din nefericire, lipsurile zilnice ne-au fãcut sã nu putem cãuta mai bine de sãnãtatea fetitei“, a mai spus capul familiei.