Guvern, pierdut sediu. Gãsitorului recompensã.

Anuntul din titlul acestui comentariu ar putea ĂŽmbrãca si surtucul altor variante. De pildã: „Guvern român, pierdut prim-ministru“ sau „Guvern român, pierdut ratiunea de a fi“. SĂŽnt un gazetar trecut prin multe, inclusiv prin sediile institutiilor publice din Bucuresti. Le stiu bine, de la treptele de intrare, firmã, pĂŽnã la coridoarele cu pres rosu cãtre titular. Ieri am trãit un gen de halucinatie kafkianã. Intrarea la Guvern semãna pĂŽnã la ultima nuantã a grilajului cu intrarea de la Cotroceni. Intrarea de la Cotroceni pãrea furatã de intrarea Ministerului Finantelor Publice. Presedintele Traian Bãsescu, iatã cã demersul celor 322 a avut succes, a fost suspendat si acum ocupã fotoliul de premier. Sediul Guvernului, mutat ĂŽn fostul Palat Regal si fostul Palat al Pionierilor de la Cotroceni, functiona din plin. Premierul Bãsescu negocia chestiuni bugetare, lefuri si pensii, mãriri si scãderi, ĂŽnghetãri si dezghetãri, cu reprezentantii patronatelor si cu vĂŽrfurile confederatiilor sindicale luati unul cĂŽte unul sau de-a valma. La Finante, acelasi domn, care observ cã ĂŽndeplineste concomitent nu doar functia de premier ci si pe cea de ministru al gologanilor, negustorea chestiuni legate de noul buget care este atĂŽt de voluminos ĂŽncĂŽt nu mai iese din mama lui personalã nici cu forcepsul. Purtãtorul de cuvĂŽnt Pogea s-a dat si el important spunĂŽnd cã nu spune nimic, cã totul la vremea lui. Pãi vremea bugetului a cam trecut neicusorule, tara geme si scĂŽrtãie, leul se duce de-a rostogolul, locurile de muncã dispar zilnic cu sutele si cu miile. CĂŽteva sute de societãti comerciale si-au declarat oficial falimentul si putin lipseste ca România ĂŽnsãsi sã intre ĂŽn faliment. Pe acest fond zãpãcitor, un sondaj de opinie realizat ĂŽn Bucuresti, de un institut care s-a dovedit pĂŽnã acum, prin previziunile publice, serios, ne lãmureste cã doar circa 20 la sutã dintre locuitorii Capitalei acordã vreo sansã de supravietuire Guvernului. Aici intervine si un mic paradox. Domnul Bãsescu, prim-ministru si presedinte de partid, este creditat cu 48 la sutã intentii de vot dacã ar candida la presedintie. Premierul Bãsescu zice cã n-ar prea mai candida, de unde deduc cã ori s-a speriat de lunecarea ĂŽn sondaje (la un moment dat avea 67 la sutã) ori se simte confortabil ĂŽn postura actualã de sef al Executivului. Sondajul ne mai spune si cine sĂŽnt cei mai antipatizati ministri din Cabinet: minunata dansatoare Elena Udrea, consideratã de unii vicepremierul lui Bãsescu si sef direct al invizibilului Boc si fostul primar general Videanu. ScĂŽrtari mai sĂŽnt si bucurestenii! Probabil cã ĂŽn tarã, la Suceava, Ploiesti sau Slobozia, la Cluj sau Piatra Neamt, la mine la SĂŽngeru sau ĂŽn Cucuietii din Deal, doamna Udrea, ĂŽn fisa postului ministru de cãlãtorii cu acces la informatii clasificate, se bucurã ĂŽn continuare de o largã si cuprinzãtoare simpatie. Dar, mai stii?! S-or fi ĂŽnrãit si ãia de la mine din sat, ĂŽncepĂŽnd sã judece nu numai dupã valoarea posetei, ci dupã prestatia pentru popor. Iar prestatia pentru popor existã dar lipseste cu desãvĂŽrsire. Ce-i de fãcut? Criza nu e o glumã. Aceastã minciunã gogonatã, precum cã marele declin mondial nu ne atinge, spusã de presedintele de atunci Traian Bãsescu, nu ne mai tine de cald. CĂŽnd ĂŽti vine bãrbatul acasã cu o figurã mormĂŽntalã si tidulã de disponibilizat ĂŽti piere cu totul pofta de rĂŽs. Politica lui „Sã trãiti bine!“ si lui „hã hã hã“ a dat faliment. Oamenii se trezesc la realitate, vãlul politicianist se ridicã de pe ochi, promisiunile lãbãrtate din campania electoralã devin ceea ce sĂŽnt - minciuni pentru cumpãrat voturi. Criza nefiind o glumã ci o realitate dureroasã ar trebui sã ĂŽncheiem circul. Fiecare institutie sã-si ia ĂŽn serios rolul. Fiecare ministru sã-si vadã de treburile lui. Presedintele dacã a fost ales presedinte sã nu se mai bĂŽtĂŽie prin toate sediile si sã-si vadã de politica externã, de chestiunile de securitate nationalã (au fost furate acum douã zile zeci de arme de rãzboi dintr-un depozit militar de lĂŽngã Bucuresti), sã nu-i mai ĂŽncurce pe toti. Poate cã, fiecare cu mintea limpede, fãrã stresul unui tãtuc care le stie pe toate, vom reusi sã trecem si acest hop.