Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Februarie 2009
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
232425262728 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 7 Februarie 2009
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Vînãtorul de lupi

Vînãtorul de lupi

• Viorel Mãstãcãneanu, presedintele CA al FC Ceahlãul, este un cunoscut împãtimit în ale vînãtorii • si se poate lãuda cã este printre putinii care au împuscat un lup u a mers prima datã la o partidã de vînãtoare cu tatãl sãu, cu unchii si bunicul, pe cînd avea 6-7 ani • „mã luau cu ei gonaci“, a povestit Mãstãcãneanu • în prezent este el cel care îi ia la vînãtoare pe tatãl sãu, care pe 6 februarie a împlinit 80 de ani, dar si pe unchiul Gheorghe, care împuscã si la 83 de ani, dupã 66 de ani de vînãtoare • „Mã certa tata cînd greseam. Acum îl cert eu pe el“, glumeste Mãstãcãneanu • acesta a mai spus cã zona Neamtului este cunoscut pentru valoarea trofeelor •

Lupul este considerat un trofeu extrem de valoros în lumea vînãtorilor. Este un animal foarte abil, care are vãz si miros ascutit, dar, mai ales, reactii extrem de rapide. Orice miscare a purtãtorului de puscã este „mirositã“ si, de aici, rãmîne doar visul de a-l doborî. Face viata vînãtorilor foarte grea si pentru cã se deplaseazã mult, putînd ajunge chiar la 60 de kilometri într-o noapte. „Am vînat cerb, dar cel mai valoros trofeu al meu este un lup. L-am vînat în pãdurile din zona Tîrgu Neamt“, se mîndreste Viorel Mãstãcãneanu, iar o fotografie îi stã mãrturie. Cu zîmbetul pe buze cînd vorbeste despre pasiunea vietii sale, presedintele Ceahlãului îsi aminteste cã mai are un trofeu important: „Un cocos de munte, împuscat pe la Borca“. Ambele capturi s-au întîmplat la începutul anilor ‘90, pentru ca acum sã îsi testeze vigilenta mai mult pe mistreti si iepuri. Pe urecheati îi cautã pe cîmpurile din zonele Izvoare, Mãrgineni si Roman. „Sã stiti cã Neamtul este cãutat de vînãtori din întreaga tarã nu pentru cã abundã în vînat, ci pentru cã oferã trofee medaliabile. La cerb si urs cel putin animalele din zona Tarcãului sînt foarte frumoase“, îsi laudã vînãtorul zona în care trãieste. Secretul învãtat de la cei bãtrîni este sã aibã rãbdare. Nu duce lipsã de asa ceva, iar cînd iese pe teren uitã de grijile zilinice. Vînãtoarea îi este ca un refigiu. Se relaxeazã si asteaptã sã-i pice prada în cãtare. Experienta celor 45 de ani de vînãtoare l-au învãtat cã în momentul în care pleci dupã vînat trebuie sã fie pregãtit sã stai mãcar o orã nemiscat. „Cînd vezi sau auzi ceva ai încremenit. Altfel, îi vezi coada“, spune Mãstãcãneanu. Primele victime i-au cãzut la picioare prin ‘77, cînd a rãspus doi mistreti. Era inginer silvic si avea armã în dotare. ÃŽntre timp si-a achizitionat arme, iar acum are trei, din care una nu ar da-o nimãnui niciodatã „pentru cã are valoare sentimentalã“.

De la 6-7 ani

ÃŽl atrage în continuare atmosfera. Miscarea în naturã si veselia cu care se stîrneste la o partidã de vînãtoare. Iar totul se asezoneazã la final cu o masã copioasã care face toti banii. A iesit prima datã la vînãtoare pe cînd avea 6-7 ani. Nu stie cu exactitate, însã îsi aduce aminte cã în jurul sãu erau tata, Ion Mãstãcãneanu, bunicul, care purta acelasi, si mai multi unchi. Si acum îi ia cu el pe tatãl sãu, care pe 6 februarie a împlinit 80 de ani, dar si pe unchiul Gheorghe, care împuscã si la 83 de ani, dupã 66 de ani de vînãtoare. „Mã certa tata cînd greseam. Acum îl cert eu pe el“, glumeste Mãstãcãneanu, care apoi a continuat: „Mã luau cu ei gonac si îmi plãcea tare, iar prima datã am tras la un concurs de talere. Nici nu puteam tine arma bine. Dar am tintit un taler din prima si cei prezenti i-au spus lu’ tata cã voi ajunge bun“. Ca aproape orice vînãtor care se respectã, stie sã si gãteascã ceea ce doboarã. „Carnea de mistret si mîncãrica rece de iepure îmi plac mie. Dar totusi la mîncãricã mã întrecere tatãl meu pentru cã are mai multã rãbdare“, a precizat seful Ceahlãului. Un moment important al vietii de vînãtor este botezul. Cînd dobori prima datã un exemplar dintr-o anumitã specie trebuie sã te astepti ca „bãtrînii“ sã te „rãplãteascã“. O bãtaie cu nuiaua la fund sau probe amuzante care îi fac pe ceilalti sã rîdã sînt douã metode de a-l recompensa pe vînãtor pentru reusita sa. „Am niste pedepse pregãtite, dar nu le dezvãlui cã am si alti novici care vor trece prin ele la timpul potrivit“, a spus Mãstãcãneanu, care a „botezat“ pînã acum 30 de vînãtori.

Articol afisat de 2094 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Marcel MIHALCEA)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective