Domnia sa, asasinul!

Am trãit atĂŽtea ĂŽncĂŽt de la o vreme capacitatea mea de a mã mira s-a diminuat pĂŽnã la disparitie. În fond, pe pãmĂŽntul acesta, multe sĂŽnt posibile iar ĂŽn România totul este posibil. Nu mai repet varza de ĂŽntĂŽmplãri sã le zic insolite din aceste zile, unele tragice si sĂŽngeroase, altele doar dramatice. Mã voi opri la o nedumerire de adresare (pĂŽnã la urmã, de aceea sĂŽnt scriitor), la una lingvisticã. Trei seri la rĂŽnd ĂŽn domiciul meu, prin mijlocirea micului ecran, au pãstruns dezbateri ĂŽnfocate pe tema asasinului Gorbunov. Zic asasin referindu-mã la vechile ciuruiri cu gloante ale unor cetãteni si nu la ultima ispravã de asasinat de la Brasov unde existã dubii dacã Gorbunov ĂŽn persoanã, Gorbunov prin complici ruso-moldoveni sau altcineva a sãvĂŽrsit omorurile din stradã. Faptele dovedite, cele vechi i-au adus acestui scelerat o condamnare la puscãrie de 15 ani. O judecãtoare bãtãusã, un procuror si niste doctori au concurat la punerea ĂŽn libertate a asasinului ĂŽnainte de ispãsirea pedepsei pe motiv de gĂŽlci sau de pãienjenis pe ochi. Dezbaterile lungi ale specialistilor criminalisti, ale gazetarilor, ale altor bãgati ĂŽn discutie au ĂŽntors pe toate fetele cazul. Nu insist. Mã opresc doar la amãnuntul care a legat ca o piftie lãsatã ĂŽn frig toate aceste gĂŽlcevuri televizate. „Domnul Gorbunov“, zice o avocatã, s-a bucurat de prezumtia de..... si dã-i si dã-i. Avocatii, mã linistesc eu la auzul domnirii asasinului, sĂŽnt obligati la un exercitiu de politete fatã de clienti. Pentru ei domnul client rãmĂŽne domn chiar dacã a tocat si ambalat ĂŽn pungi un copil de tĂŽtã sau a ĂŽnjunghiat de 40 de ori o femeie pe care a violat-o ĂŽn prealabil. Dar sã zicã „Domnia sa domnul Gorbunov“ sefa de onoare a magistratilor din România, o femeie altfel inteligentã, m-a lãsat perplex. În instante, ĂŽmi amintesc eu, parcã era evitatã formula. „Inculpat Vasilescu“ sau, parcã, „Cetãtene Vasilescu“ era formula prin care judecãtorul se adresa celui din boxã. Cum Dumnezeu sã domnesti de o mie de ori ĂŽntr-o emisiune o bestie? Formula a fost repetatã pĂŽnã la sãtietate de analisti, de reporteri de investigatie, de magistrati, de politicieni. Trãim ĂŽn tara ĂŽn care agenda zilnicã, formulele si retetele de distituire sau promovare sĂŽnt dictate de „Domnia sa, asasinul!“. Domnul asasin, domnul violator, domnul devalizator de bãnci, domnul spãgar, domnul ciorditor de portofele sĂŽnt oameni si au dreptul european si universal de a fi respectati. Dacã as ĂŽndrãzni pesemne sã urlu la un criminal care a violat o fetitã de sase ani si apoi a aruncat-o ĂŽntr-un tomberon unde si-a gãsit sfĂŽrsitul „mãi brutã nenorocitã, fiarã, subom, mãi nemernicule“, caz real petrecut parcã la Iasi, o distinsã doamnã judecãtor, impeturbabilã si planturoasã, m-ar aseza usor dupã gratii, probabil cu aceeasi usurintã cu care sĂŽnt suspendate pedepsele criminalilor din motive cel putin ridicole.
Suntem tara ĂŽn care totul este posibil. Suntem tara care dã permisii brutelor condamnate la puscãrie pe viatã. Dacã un sadic de 55 de ani a fost condamnat la 29 de ani de temnitã nu se cheamã cã e condamnat pe viatã? Ei bine, la noi este posibil sã ĂŽntĂŽlnesti acest asasin la cinematograf, mĂŽncĂŽnd seminte sau ĂŽn dormitorul tãu pe care l-a ĂŽncurcat cu al lui. Sã nu cumva sã faceti greseala de a vã adresa criminalului altcum decĂŽt cu formula directã „domnule“ iar cĂŽnd ĂŽl evocati, chiar si ĂŽn singurãtate nu numai ĂŽntr-un talk show de televiziune, sã ziceti musai „domnia sa“.