Dai ĂŽn mine, dai ĂŽn fabrici si uzine

Ziua de joi, (n.r. - 12 februarie) a arãtat o Românie udã, flescãitã, asemeni unui copil care, visînd urît, a fãcut pipi în pat. Dar ce vise urîte poate avea o tarã, membrã a Uniunii Europene, componentã a marilor legiuni militare NATO care mãrsãluiesc asemeni romanilor, neînvinse pe toatã suprafata globului pãmîntesc? Ce cosmaruri poate încerca sufletul unei natii care, conform, declaratiilor de la sfîrsitul anului trecut ale iubitului sãu conducãtor, nu va avea niciodatã de suferit de pe urma crizei economice si financiare mondiale, crizã rezervatã pîrlitilor de americani? Ce vis urît poate munci somnul dascãlilor de scoli atîta vreme cît au ajuns la putere cei care au promis cã vor pune în aplicare încã din prima zi o lege care prevedea cresterea cu 50 la sutã a lefurilor? Cînd scriu aceste rînduri la Bucuresti plouã, în nordul Moldovei ninge (cel putin asa zic meteorologii) iar la ministerul cu epoleti si pulane gradatii cîntã imnul national cu prilejul venirii presedintelui Bãsescu. Motivul venirii la Interne? Ungerea domnului Nica în functia de ministru. Domnul Nica este si vicepremier, motiv pentru care, domnul Bãsescu, salutînd aceastã premierã în politica romîneascã, îsi exprimã încrederea si se declarã prieten al politistilor. Foarte bine. E bine ca politistii si jandarmii sã gãseascã în persoana sefului statului umãrul prieten pe care sã plîngã atunci cînd nu prind banditii si violatorii, iar presedintele sã-si afle sprijin de amicitie în armia acestui puternic minister. Ce a gresit domnul Bãsescu este legat de unicitatea acestei suprapuneri de functie (ministru al Administratiei si Internelor si vicepremier în aceeasi persoanã). În ultima perioadã a Guvernului Nãstase (mereu Nãstase, fir-ar sã fie!), domnul Ioan Rus, ministru al Administratiei si Internelor pe atunci, a fost uns si vicepremier. De fapt au fost parcã unsi trei vicepremieri care se mai numeau si ministri de stat. Pãi se poate o asemenea scãpare?! Nimic, cu alte cuvinte, nu-i nou sub soare. Iar dacã e sã gãsim ceva cu adevãrat nou sub soare este ciocnirea în cosmos a doi sateliti. Asta da premierã în univers! Doi sateliti artificiali ai pãmîntului, unul rus si unul american, s-au ciocnit în spatiul extraterestru. Unde? Taman deasupra Siberiei! Ce brodeala dracului! Cît e cosmosul ãsta de mare si lat, de înstelat si de infinit, douã boabe de nisip fabricate de om s-au izbit si s-au fãcut tãndãri. Asta da întîmplare fãrã precedent, mai greu de nimerit decît numerele unei trageri Loto cu pot urias. Sã ne mai mirãm cã în Bucuresti se izbesc zilnic sute de automobile, înghesuite ca niste cirezi de vaci în spatiul din ce în ce mai strîmt al bulevardelor si strãzilor? Iatã cã nici în cer nu se circulã mai lesne. Ori americanii n-au tinut pe dreapta, ori rusii. Oricum nici unul n-a acordat prioritate.
Dar sã nu uit o altã tãrãsenie umoristicã. Cum s-o cataloghez altfel? La depunerea jurãmîntului aceluiasi domn Nica, ceremonie desfãsuratã la Cotroceni, domnul Bãsescu, gãsind nimerit prilejul a cotonogit nitel presa, pe care în ultima vreme n-a mai tras-o de urechi. Motivul - trusturile si mogulii. Întrucît 90 la sutã din presã este încopciatã în trusturi private înseamnã cã ciomãgirea vizeazã pe mai toatã lumea. Domnul Bãsescu este supãrat cã ziaristii, mînati ca o turmã de sefii lor, atacã si saboteazã autoritatea statului. Nici mai mult nici mai putin. Din comportamentul domnului Bãsescu rezultã cã statul este chiar domnia sa. Netrebnicii de noi (de unii dintre noi!) ne-am luat de seful statului, subminîndu-i autoritatea. Pãi se poate?! Dai în mine, dai în fabrici si uzine! Dar nici lucrurile acestea nu-s noi sub soare. Le-am mai auzit si-n alte regimuri si le vom mai auzi cu sigurantã.