DE GARDÃ ÃŽN TIMPUL CUTREMURULUI DIN ‘77
• medicul romascan Cleopatra Andries retrãieste dupã 32 de ani de la cutremurul din 1977 clipele de groazã si panica bolnavilor pe care dezastrul i-a prins în spital • de altfel este si singurul medic în viatã, dintre cei trei care au fost de gardã în noaptea dezastrului •
Multi romascani încã îsi mai amintesc de cutremurul din 1977 si groaza trãitã atunci. Una dintre povestile interesante legate de acest subiect este cea a medicului psihiatru romascan Cleopatra Andries, care a rememorat clipele de cosmar pe care le-a trãit pe 4 martie 1977, zi în care aceasta a fost de gardã. Si-a amintit de bolnavi care si-au scos perfuzia din venã si au luat-o la goanã, pacienti cu afectiuni grave, care erau internati la Terapie Intensivã. Cel mai terifiant moment pe care doctorita si l-a amintit a fost acela în care o bucatã de tavan s-a surpat la cîteva clipe dupã ce a dus de brat o gravidã care suferise o hemoragie. „Aveam 37 de ani, pe atunci. Eram medic psihiatru în Policlinicã, însã fãceam gãrzi la Sectia de Boli interne, care era amplasatã la spitalul vechi, în clãdirea unde se aflã în prezent pediatria. Sectia psihiatrie nu exista pe atunci, eu aveam cîteva saloane de bolnavi în Sectia medicalã. Pe vremea aceea, în corpul de clãdire al spitalului vechi erau sectiile terapie intensivã, chirurgie si obstetricã-ginecologie. ÃŽmi amintesc ca si acum seara de 4 martie ‘77. Am consultat pacientii, i-am sedat, si, seara, la ora 21.20, am coborît la camera de gardã, care era în Sectia Terapie Intensivã. De gardã mai erau regretatii chirurg Anton si ginecolog Balcan. Era liniste în spital, atît de liniste, încît parcã nu era de bine. Pe scãri am auzit o bubuiturã, pe care am asemãnat-o cu zgomotul de bombardament, pe care îl auzisem în copilãrie. M-am speriat. Mi-am dat seama, în cîteva secunde, cã e cutremur. Dupã ce am realizat ce se întîmplã am mers între bolnavi. Erau aproximativ 110 bolnavi internati în cele trei sectii. Mi-a rãmas si acum în urechi acel zgomot, parcã era huruitul unor avioane de bombardament. M-am întrebat, e rãzboi oare, si eu nu stiu? Eram pe scãri, taman unde nu ai voie sã te afli la cutremur. Mi-am dat seama cã trebuie sã-i salvãm pe bolnavi“, a povestit medicul Cleopatra Andries.
Nastere în sala de operatie, sub... cerul înstelat
Cele mai delicate au fost urgentele care trebuiau monitorizate în acele momente cumplite, respectiv o gravidã cu hemoragie, un cardiac ce trebuia supravegheat dupã un infarct si sala de nasteri, unde doctorul Balcan tocmai asista la venirea pe lume a unui bebelus. „ÃŽmi amintesc faptul cã, pe atunci, în baza decretului 770, care interzicea avorturile, ca medic aveai obligatia sã nu opresti sîngerarea la o gravidã decît în momentul în care apãrea politia si procuratura. O asistentã, gravidã, de gardã si ea în seara cutremurului din ‘77, a început sã sîngereze, taman în momentul cutremurului. Cred cã groaza prin care a trecut biata asistentã gravidã a fost cea mai cruntã. Nu aveai voie sã intervii la o gravidã cu probleme. Mort, copt, trebuia sã astepti Politia si abia pe urmã sã o pui pe masa de consultatii. Am luat-o de mînã si am dus-o sã o consulte doctorul Balcan. Eram în holul mare de la spitalul vechi, unde era acea boltã superbã si, cînd am trecut de hol, cu asistenta de mînã, a cãzut o bucatã de tavan chiar în urma noastrã. Ajunsã la ginecologie, doctorul Balcan, Dumnezeu sã-l odihneacã, asista o nastere. Prin tavan se vedea, printr-un orificiu cu un diametru de jumãtate de metru, cerul înstelat. N-am sã uit niciodatã acea imagine de boltã înstelatã, atît de feericã, în timpul acelui dezastru“, a mai spus doctorita Cleopatra Andries. Desi era cel mai tînãr medic din spital, la acea vreme, doctorita Cleopatra Andries si-a pãstrat cumpãtul si, împreunã cu ceilalti doi medici din spital i-a scos din clãdire pe bolnavi. Unul dintre pacientii internati la terapie Intensivã, din cauza unui infarct, si-a smuls la un moment dat perfuzia din vene spunînd: „tovarãsa doctor eu sînt militar si am datoria sã vã scot din clãdire“. Cutremurul din 1977 va rãmîne viu în memoria celor care, în acea noapte, au fost pacienti, dar si a cadrelor medicale de gardã. „ÃŽmi amintesc de faptul cã un inginer constructor, internat la renimare, m-a prins de mînã si mi-a spus: «pãcat de tineretea matale, tovarãsa doctor, pãcat de tineretea ta, sari pe geam si salveazã-te». Pacientii imobilizati au rãmas pe loc, iar pe restul i-am scos din clãdire. Nu a murit nici un pacient la cutremurul din 1977, în acea noapte, la Spitalul Precista Mare Roman, asa cum se numea în urmã cu 32 de ani“, a mai mentionat doctor Cleopatra Andries.
|
Autentificare
