„Vînd pixuri si iconite, sã am ce mînca, nu vreau sã fur“
• un tînãr, crescut numai prin centrele de plasament, se întretine vînzînd prin orase pixuri si iconite • Roberto suferã de astm bronsic si îsi cumpãrã singur medicamentele necesare • Povestea de viatã a unui tînãr de 21de ani, din Rãduesti (Teleorman), abandonat de cei care i-au dat viatã pe cînd avea doar un an a impresionat colectivul de cadre medicale de la Spitalul Roman. Marti, 31 martie, la ora 9 dimineatã, un bãiat grãsut, îmbrãcat cu hanorac si un pantalon de trening ponosit, vindea pixuri si iconite, cu cîte 2 lei fiecare, spunînd „vînd pixuri si iconite, sã am ce mînca, nu vreau sã fur“. Cadrele medicale i-au întins cîtiva bãnuti. Roberto Nelu Mariean a povestit în exclusivitate pentru cotidianul Monitorul drama vietii sale si cum reuseste sã supravietuiascã, din cersit si nu din furat. Dupã ce în luna iulie anul trecut a fost dat afarã dintr-un Centru de Plasament de la Tîrgu Mures, pentru cã trecuse de vîrsta majoratului, Roberto a ales sã trãiascã din vînzarea de pixuri si iconite. „ÃŽmpreunã cu fratele meu geamãn am fost dati la Casa de Copii din Teleorman, pe cînd aveam doar un an. Pãrintii meu erau alcoolici, nu i-am cunoscut niciodatã, am aflat cînd am împlinit 18 ani cã au murit din cauza bãuturii. ÃŽn 2006, cînd am împlinit 18 ani, eu si fratele meu am fost dati afarã de la Centrul de Plasament din Teleorman. Am fost transferati la un Centru de Ocrotire a Minorilor din Tîrgu Mures, însã pe 26 iulie a trebuit sã plecãm si de acolo. Am ajuns la Rãduesti, în casa pãrinteascã. ÃŽn scoalã am învãtat sã vînd si asta stiu cel mai bine sã fac, însã nu mã poate angaja nimeni pentru cã am astm bronsic“, a spus Roberto Mariean.
Trist este faptul cã tînãrul suferã de astm bronsic în formã severã. Din acest motiv nici un medic nu îi poate da aviz favorabil sã munceascã. „La centrele de plasament nu am învãtat o meserie, pentru cã erau multi copii, unii cu retard mental grav, însã am învãtat sã numãr. Stiu sã vînd si nu-mi place sã merg cu altcineva, pentru cã sînt bãieti care te învatã sã furi, sã tîlhãresti. Mai bine ceri decît sã pui mîna, chiar dacã nu ai... mergi mai departe si Dumnezeu te va ajuta. Am dus-o greu în viatã, la casa de copii eram bãtut de cei mai mari, însã am luat ce-a fost mai bun de la oamenii care m-au îngrijit. Banii pe care îi cîstig îi pun într-un cont la CEC. Am mai fost în Iasi, Tîrgu Mures, Bacãu, Focsani. Unde ajung, dorm la spital, nu vreau sã am de-a face cu locurile publice si, în plus, sînt astmatic si fãrã medicamente nu pot trãi. ÃŽmi cumpãr Venoline si Seretide. Primul medicament costã 15 lei si al doilea 150 lei“, a mai spus Roberto.
Asistentele de la Sectia medicalã au fost impresionate de felul în care Roberto priveste viata. „Nu mi-a fost dat sã întîlnesc, pînã acum, un suflet atît de curat. Sînt copii care au totul si ajung sã nu punã pret pe banul muncit cu sudoarea fruntii. Ce putem spune despre un astmatic, la 21 de ani, care trãieste din vînzarea de lucruri care sã-i aducã bani pentru medicamente si hranã? Mai important este cã, desi nu are bani, nu îsi vine sufletul, nu intrã în gãstile de aurolaci si copii ai strãzii“, au spus asistentele de la Sectia medicalã. Roberto a plecat cu inima aproape de Dumnezeu si cu gîndul cã, într-o bunã zi, va strînge banii necesari sã-si termine casa de tencuit si sã trãiascã omeneste.
|
Autentificare
