Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Aprilie 2009
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 16 Aprilie 2009
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
MÃNÃSTIREA EROILOR

MÃNÃSTIREA EROILOR

• Mãnãstirea Sfînta Cruce, ctitorie a marelui duhovnic Ilarion Argatu si a fiului sãu, preotul Alexandru, este ridicatã în memoria celor peste 14.000 de ostasi cãzuti în pãdurile din apropierea comunei Brusturi • în cel de-al doilea rãzboi mondial, în zonã, dupã 23 august 1944, a avut loc o ambuscadã teribilã, ostasi morti fiind români, rusi, germani si se pare unguri • în curtea mãnãstirii se aflã un monument pe care sînt încrustate în piatrã cîteva cuvinte emotionante: „Trecãtorule, mergi si spune lumii cã noi am murit aici apãrînd patria. Ne-am stins printre strãini, departe de casã stînd cu arma în mînã. Ne-am prãbusit loviti de moarte, sub negru giulgiu de tãrînã si cum nici cruci n-avem la capul nostru, dragi urmasi, în rugãciune mãcar un gînd, pãstrati-ne din cînd în cînd“ •

Mãnãstirea Sfînta Cruce, din comuna Brusturi, aflatã la vreo 10 km în inima codrilor, este ridicatã pe locul unei cumplite bãtãlii din cel de-al doilea rãzboi mondial, în care au murit peste 14.000 de soldati români, nemti, rusi si se pare maghiari. ÃŽn memoria acestor eroi necunoscuti cãzuti fãrã o cruce la cãpãtîi, marele duhovnic Ilarion Agatu a ctitorit, împreunã cu fiul sãu Alexandru, lãcasul cu hramul ÃŽnãltarea Sfintei Cruci, mare sãrbãtoare ortodoxã prãznuitã în fiecare an pe 14 septembrie. Pãrintele Ilarion Argatu avea o afinitate fatã de tot ce era legat de armatã, fiindcã dupã terminarea facultãtii Teologice la Cernãuti a urmat cursurile Scolii Militare din Bacãu. De aici probabil si dorinta sa de a face mai mult pentru vesnica pomenire a eroilor militari care au transformat pãdurea de la Brusturi într-un adevãrat cimitir întins prin pãduri. Initial, în aceastã zonã a existat doar un mormînt, strãjuit de o cruce de piatrã, în care fuseserã îngopate simbolic osemintele unui ostas necunoscut. Ulterior, s-a fãcut o troitã de lemn, care amintea despre jertfa celor 14.000 de eroi, iar în 1992 s-a pus piatra de temelie a schitului, aflat la acea vreme sub oblãduirea Mãnãstirii Bistrita. Cîtiva ani mai tîrziu, în 2007, schitul cu 12 vietuitori a fost ridicat la rang de mãnãstire de sine stãtãtoare, fiind subordonat direct Mitropoliei Moldovei. Asezãmîntul monahal, desi relativ nou, a intrat deja în circuitul turistic ecumenic, chiar dacã este mai retras. Pelerinii care strãbat codrii din Brusturi pe drumul forestier ce duce la mãnãstire, sînt ghidati din loc în loc de troite cu Mîntuitorul rãstignit pe cruce. Dupã cîtiva kilometri strãbãtuti prin sãlbãticie, se deschide în fatã imaginea asezãmîntului, cu turlele albe ale clopotnitei strãlucind în luminã. Curtea nu este prea mare si atrage atentia biserica din lemn, asemãnãtoare celor maramuresene. „Biserica este fãcutã din lemn de stejar, cu frescã în interior, o picturã realistã foarte frumoasã. ÃŽn exterior s-a dat o mînã de lut cu sipcã, ca sã fie cãlduroasã, fiind acoperitã cu sindrilã, fãcutã la circular, datã cu ulei“, povesteste staretul Efrim Ciobanu, gata sã-si asume rolul ghidului pentru orice pelerin care trece pragul mãnãstirii.

Pãdurea cu schije

Demersul jurnalistic al gazetarilor de la Monitorul în documentarea la mãnãstirea amintitã l-a avut drept ghid pe inginerul Traian Humulescu, seful Ocolului Silvic Tîrgu Neamt, cãruia îi multumim pentru ajutorul acordat. De la acesta am aflat cã urmele confruntãrii ce a avut loc în zonã încã se mai gãsesc si astãzi. „Pãdurile din zona Brusturi si Nemtisor sînt administrate de Ocolul Tîrgu Neamt. Ani si ani la rînd oameni de-ai nostri sau sãteni care participau la diverse activitãti forestiere ne spuneau cã au gãsit elemente de munitie, aici fiind vorba de diverse proiectile, grenade sau arme pe care timpul si-a pus amprenta. Ca sã nu mai vorbim de rãmãsite umane. Multe dintre ele au fost strînse si îngropate crestineste cu diverse ocazii, dar mai ies si acum la luminã. Semn cã bãtãlia a fost cruntã este si faptul cã lemnul din codrii din preajma mãnãstirii nu a putut fi folosit în anii din urmã decît pentru foc. Nu putea fi debitat în sistem industrial pentru cã trunchiurile erau pline de schije în urma bombardamentelor de artilerie. Vã dati seama ce se putea întîmpla dacã, de exemplu, pînza unui gater «musca» dintr-o schijã“, a declarat inginerul Humulescu. Alte amãnunte am aflat si de la staretul Ciobanu. „Aceastã bisericã a fost ridicatã fiindcã în jurul sfîntului lãcas sînt peste 14.000 de eroi îngropati. Aici, în al doilea rãzboi mondial, a fost o ambuscadã cumplitã. S-a dat ordin ca românii sã treacã de partea rusilor. Românii cu nemtii erau undeva în creasta Nemtisorului, iar rusii veneau de undeva dinspre Boroaia, Suceava. S-au întîlnit toti în jurul acestui sfînt lãcas si a fost un mãcel, cã nu s-a mai stiut cine în cine trage. Trãgeau unii în altii de fricã sã nu tragã ceilalti. Spun martorii de atunci cã pîrîul care curge pe lîngã mãnãstire era rosu de atîta sînge vãrsat. Si urmele rãzboiului s-au cunoscut mult mult timp. Sase luni s-au cãutat si s-au plîns mortii. Armata a luat apoi mãsuri, patru ani a detonat si a cules munitie de prin aceste locuri. Era o zonã foarte periculoasã, minatã“, relateazã pãrintele Efrim Ciobanu.

Planuri multe

La initiativa acestuia si a primarului din Brusturi, Eugen Vrãjitoru, în curtea mãnãstirii a fost ridicat si un monument, cu douã tunuri de o parte si de cealaltã. „Am scris si cîteva cuvinte, asa încît pelerinul care vine sã afle ce a fost aici, sã-i pomeneascã pe cei cãzuti si mãcar sã spunã o rugãciune în gînd - Dumnezeu sã-i ierte! - cã s-au jertfit pentru patrie si pentru neam“, a precizat staretul. Cuvintele încrustate în placa de marmurã sînt emotionante: „Trecãtorule, mergi si spune lumii cã noi am murit aici apãrînd patria. Ne-am stins printre strãini, departe de casã stînd cu arma în mînã. Ne-am prãbusit loviti de moarte, sub negru giulgiu de tãrînã si cum nici cruci n-avem la capul nostru, dragi urmasi, în rugãciune mãcar un gînd, pãstrati-ne din cînd în cînd“. ÃŽn spatele monumentului s-a construit un corp nou de chilii unde zilele trecute o echipã de muncitori lucra de zor la finisaje. Nu lipsesc termopanele, iar clãdirile au un aer modern si chiar cochet, desi sînt ridicate în mijlocul naturii sãlbatice, destul de departe de zonele locuite. Planuri de viitor sînt multe, dar faptele trebuie sã vorbeascã, spune pãrintele staret, care se împarte în aceastã perioadã între slujbele specifice postului, supravegherea lucrãrilor si drumurile în interesul mãnãstirii. „Avem foarte mult de lucru la stãretia nouã, am ridicat-o, am acoperit-o, dar este mult de lucru la finisaje, la interioare, dotare cu mobilier. Cu ajutorul lui Dumnezeu, al oamenilor, al silvicului, s-ar putea sã facem chiar un iaz la mãnãstire si poate un cerdãcut frumos cum am vãzut la Mãnãstirea Horaita, unde am stat 6 ani. Mi-as dori sã fac din Mãnãstirea Sfînta Cruce o a doua Horaitã“, mãrturiseste protosinghelul Efrim Ciobanu.

„Pãrintele Ciprian Zaharia mi-a spus cã acolo este nevoie de muncã“

Staretul Ciobanu este de loc din Bucovina si s-a cãlugãrit la 18 ani, doi ani mai tîrziu fiind hirotonit preot. Acum are 34 de ani, dar era si mai tînãr cînd staretul Mãnãstirii Bistrita, pãrintele arhimandrit Ciprian Zaharia, l-a însãrcinat sã ducã la bun sfîrsit opera începutã de pãrintele Ilarion Argatu si fiul acestuia, preotul Alexandru, parohul bisericii din Boroaia-Suceava. „Mãnãstirea Sfînta Cruce era schit cînd am venit eu, era sub oblãduirea Mãnãstirii Bistrita. Eram econom acolo si pãrintele Ciprian Zaharia, un mare staret si duhovnic al zilelor noastre, trecut la cele vesnice - Dumnezeu sã-l ierte!- mi-a spus, prin 2000, cã trebuie sã mã duc la Mãnãstirea Sfînta Cruce, cã acolo este nevoie de muncã si de un om gospodar, care sã stie sã ridice, sã construiascã. Iar de atunci am petrecut tot în ascultare si rugãciune, cum spune si Sfînta Scripturã, Evanghelia, cã «cel ce vrea sã-mi urmeze Mie, sã-si ia crucea si sã vin㻓, a sintetizat staretul Efrim Ciobanu. Nu-si face probleme în privinta resurselor mãnãstirii, lasã aceste lucruri în seama lui Dumnezeu, care a trimis totdeauna la timp ajutorul de care a avut nevoie, fie cã era vorba despre constructiile din curtea mãnãstirii sau despre traiul zilnic al celor 12 cãlugãri cît numãrã obstea monahalã. Bucatele nu lipsesc, trapeza mãnãstirii este permanent deschisã atît pelerinilor ocazionali cît si credinciosilor care vin în numãr mare duminica si la sãrbãtori. Chiar de la început staretul dorise ca mãnãstirea sã ofere tuturor credinciosilor mãcar o ciorbã caldã, dupã slujbã, dacã nu vor fi alte posibilitãti. Dar cu timpul, multi oameni au început sã facã praznice la acest lãcas si în prezent se fac chiar programãri, fiind si cîte douã mese de pomenire într-o duminicã, fapt care vine în sprijinul mãnãstirii. Chiar dacã e mai retras, asezãmîntul nu duce lipsã de credinciosi si biserica e mai tot timpul plinã la sãrbãtori. Pe lîngã credinciosii din Brusturi, mai vin peste deal locuitori din satul Nemtisor, comuna Vînãtori, precum si din localitatea suceveanã învecinatã, Boroaia.

Ilarion Argatu, o viatã zbuciumatã
Pãrintele Ilarion Argatu s-a nãscut la data de 2 august 1913 în satul Valea Glodului, comuna Vulturesti (judetul Suceava), într-o familie ai cãror înaintasi fuseserã siliti sã se refugieze din Maramures, în secolul al XVIII-lea, pentru a-si pãstra credinta ortodoxã. Tatãl sãu, Alexandru, a fost, timp de 16 ani, primar în comuna Valea Glodului, iar dupã ce a rãmas vãduv s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Neamt, loc unde se odihneste astãzi. Ioan Argatu, dupã ce a absolvit Seminarul din Dorohoi a urmat cursurile Facultãtii Teologice din Cernãuti si Scoala Militarã din Bacãu, obtinînd gradul de sublocotenent. S-a înrolat în armatã, fiind trimis ofiter în cadrul unitãtii de grãniceri de la Careii Mari, la granita cu Ungaria. La 10 noiembrie 1940, se cãsãtoreste cu Georgeta, fiica preotului Sebastian Mihãilescu din Oniceni, judetul Suceava. Din cãsãtorie rezultã cinci copii (Stefan, Gabriela, Alexandru - unul din ctitorii Mãnãstirii Sfînta Cruce de la Brusturi -, Ioan si Ana). Dupã cãsãtorie renuntã la cariera militarã si este hirotonit preot la Parohia Oniceni, iar în 1946 este trimis de Mitropolitul Moldovei, Irineu Mihãlcescu, la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cãrei constructie stagnase de 22 ani. Devenit incomod pentru regim pentru cã dorea sã ridice o bisericã, autoritãtile i-au interzis sã mai primeascã lume la casa sa, i s-a impus sã scurteze slujba, în asa fel încît, duminica dimineata la ora 9 s-o termine, sã se prezinte la sedintele de partid, organizate special la primãrie si sã îndemne lumea sã meargã la cîmp. Deoarece nu a tinut cont de aceste „sfaturi“ autoritãtile l-au declarat potrivnic regimului si dusman al poporului. S-a încercat arestarea sa, dar preotul a reusit sã fugã si sã se ascundã la pãrinti, în Valea Glodului, într-o magazie, cãreia i-a construit un perete fals, trãind ani de zile fãrã sobã, fãrã pat si fãrã sã vadã lumina zilei. A urmat o condamnare pe viatã în urma acuzatiei cã ar fi fost „organizator de complot contra statului“. Totusi, în 1964 a fost gratiat iar pe 13 februarie 1965 militia îl descoperã, dupã ce 16 ani a stat ascuns. Ani de zile a refuzat sã se înscrie în PCR si a reusit sã ridice biserica din Boroaia. ÃŽn anul 1972, pãrintele Argatu a rãmas vãduv si, în anul urmãtor, în ianuarie, s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Antim din Bucuresti, luînd numele de Ilarion. A petrecut, apoi, cîtiva ani la Mãnãstirea Cãldãrusani, iar ultimii 19 ani din viatã i-a trãit la Mãnãstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunitãti de cãlugãri. Dupã 1990 a fost chemat în Germania, Franta, Belgia si SUA, unde devenise celebru pentru harul sãu de exorcist, efectuînd slujbe. A trecut la cele vesnice pe 11 mai 1999, la 86 ani. A cerut sã fie înmormîntat la Boroaia, acolo unde a ridicat o frumoasã bisericã. ÃŽn mai 2006, trupul arhimandritului a fost dezgropat dupã datinã si s-a descoperit cã este aproape intact.

Articol afisat de 3868 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ramona AANEI, Dan SOFRONIA)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective