Adolescentã departe de casã
• zeci de elevi din Republica Moldova îsi fac studiile liceale în unitãti de învãtãmînt din Neamt • fiecare dintre bursieri are un dor al sãu: de pãrinti, de limba vorbitã în casã, de iubirea de peste Prut, de mîncarea de la mama de-acasã, sau, pur si simpul de traiul din Republica Moldova • în ciuda acestor suferinte, adolescentii se adapteazã cerintelor de la noi si toti vor cetãtenia românã • An de ani, zeci de tineri din Republica Moldova îsi lasã patria-mumã si trec Prutul pentru a veni în România, ca sã îsi continue studiile la liceu. Si pentru cã în Moldova învãtãmîntul gimnazial cuprinde nouã clase, vrînd-nevrînd, tinerii de peste Prut vin în România si repetã clasa a IX-a. „Repetã“ este un fel de-a spune, pentru cã, de fapt, nimic din programa scolarã din Basarabia pentru aceastã clasã nu se regãseste în clasa a IX-a la noi. Tinerii recunosc cã trebuie sã facã fatã unei situatii deloc simple, avînd de acumulat cunostinte despre care n-au aflat niciodatã într-un timp limitã, astfel încît sã ajungã la acelasi nivel cu noii colegi din România. Dar, dupã cum sustin, se bucurã si de întelegerea profesorilor, care nu le cer sã stie totul de la începutul anului scolar, mai ales cã bursieri de peste Prut vin de foarte multi ani în scolile nemtene si este cunoscutã problemea diferentelor dintre programele de învãtãmînt. ÃŽn municipiul Piatra Neamt, una dintre unitãtile în care vin an de an elevi basarabeni bursieri pe locuri speciale este Liceul Pedagogic Gheorghe Asachi. Profesorul Vasile Purice, directorul acesei unitãti, a spus cã elevii basarabeni se integreazã foarte bine în colectivitate si ajung sã fie apreciati de cãtre cadrele didactice.
Traditie de a-si trimite copii în România
La Liceul Pedagogic am vorbit cu patru dintre tinerii basarabeni care sînt elevi ai unitãtii: Cristina Portarescu si Nadejda Cerneva, ambele în clasa a X-a E, Radu Munteanu, clasa a XII-a F, toti la profilul stiinte sociale si Doina Codreanu, clasa a X-a D, profil stiinte ale naturii. Desi pentru cei 17-18 ani ai lor, mare lucru nu ar avea ce povesti, de fapt experinta lor de viatã este vastã, pentru cã vrînd-nevrînd au avut de trecut prin multe datoritã schimbãrii tãrii. Iar pentru pãrintii lor durerea despãrtirii este cu atît mai mare cu cît în timp au rãmas fãrã mai multi dintre copii, care au ales sã renunte la Republica Moldova pentru a face liceul, apoi facultatea si în final sã se stabileascã în România.
Radu, de exemplu, are o sorã mai mare, care a fãcut liceul la Focsani, iar acum este studentã la Brasov. ÃŽn România nu se întîlneste doar cu ea, ci mai are si niste verisori, destul de multi la numãr, care sînt liceeni aici. Si mai mult decît atît, stã la Piatra Neamt cu sora geamãnã, Rodica. „De cînd eram mic am stiut cã voi învãtã în România. Facultatea vreau sã o fac tot aici. Eu mai am o sorã geamãnã, care este tot la Piatra Neamt, dar învatã la Colegiul National de Informaticã. Ea este pasionatã de stiintele reale. Stãm împreunã în cãmin la Info. Acasã au rãmas doar mama si tata. Ne-a fost greu la despãrtire, dar odatã si odatã tot trebuia sã se întîmple. La început ne-a fost mai dificil, dar în timp ne-am obisnuit sã stãm asa, despãrtiti. De trei ori pe an mergem acasã: în vacanta de iarnã, în cea dintre semestre si vara. De obicei merg odatã cu Rodica. Dacã însã vreunul dintre noi mai are probleme de rezolvat, mergem si în zile diferite. ÃŽmi amintesc cum a fost cînd am venit prima datã în Piatra Neamt. Eram cu mama si cu bagajul. Habar n-aveam unde trebuia sã ajungem. Si am avut o surprizã foarte plãcutã: niste bãieti s-au oferit sã ne ajute sã ajungem la scoalã, fãrã a avea vreo pretentie de la noi. A fost un lucru extraodinar. Acum nu mai avem nici un fel de probleme de acest gen. Cunoastem foarte bine orasul. ÃŽn camerã stau si cu un bãiat de la noi, iar în cãmin mai sînt doi basarabeni“, a spus Radu.
Neam de gãgãuzi
Nadejda, Nadia - cum îi spun prietenii, mai are un frate, care e student în Turcia. Tine legãtura cu el si, spre deosebire de ceilalti trei elevi cu care am discutat, în familia ei nu se vorbeste româneste. „Noi vorbim ruseste în familie. Eu am crescut în Ceadîr Lunga, un oras din sudul Moldovei, aproape de gãgãuzi. Pentru mine, româna si germana au fost limbi strãine la scoalã. Am venit aici si m-a ajutat Cristina sã înteleg si sã vorbesc româneste. Ea mi-a corectat lucrãrile. Pãrintii si buneii mei sînt gãgãuzi. Am avut o bunicã moldoveancã. Eu am crescut cu obiceiuri asemãnãtoare celor din Turcia. De afltfel, limba pe care o vorbesc acasã e pe jumãtate gãgãuzã si jumãtate rusã. E o amestecãturã, dar dacã ar fi sã discut cu o persoanã din Turcia, as întelege-o si i-as putea rãspunde. Mi-e tare dor de limba mea de-acasã. Dar trebuie sã îmi continui studiile, sã termin liceu în România si, de ce nu, sã fac facultatea, poate chiar într-o altã tarã. Deocamdatã nu m-am decis. Dar stiu un lucru sigur: cã vreau cetãtenie românã. Si asta va fi posibil doar dupã patru ani de sedere aici si cu riscul de a nu putea accede în institutii ale statului din Republica Moldova, pentru cã asa prevede legislatia“, a spus Nadia.
Mai transantã e Cristina, originarã din Chisinãu. Caracterizatã de dezinvolturã, tînãra basarabeancã povesteste cã nu-i lipseste nimic în România, iar faptul cã poate vorbi cu pãrintii ei prin intermediul internetului zi de zi, îi usureazã foarte mult viata. „Eu am crescut în Chisinãu, vorbind si mîncînd româneste. Am o sorã de 20 de ani, care e studentã în orasul natal. ÃŽnteleg ruseste, dar vorbesc greu si cu mule greseli. Uneori nu îmi place mîncarea de aici, dar ne descurcãm. Ne întelegem foarte bine cu colegii români, iar profesorii ne iubesc. Sînt mîndrã cã sînt prima pe clasã. ÃŽmi plac foarte mult limbile românã si englezã. Vreau sã continui la Cluj, la studii europene. ÃŽmi place în România. Avem internet în cãmin si vorbesc zilnic cu familia mea. Asa, dorul de casã se alinã. Am fost foarte îngrijorati în martie, cînd la noi au iesit comunistii la putere. Atunci nu am putut lua legãtura cu cei de-acasã. Dar treaba s-a potolit si am trecut peste toate. Am avut probleme la intrarea în tarã, cînd am mers în vacantã. Nu ne-au lãsat sã intrãm cu grupul. A fost nevoie sã mergem cîte doi de la granitã, ori cã ne preia pe fiecare pãrintii. A fost greu sã stãm aici si sã afalãm fractionat ce se întîmpla cu fratii nostri“, a spus Cristina. Radu a povestit cã dormea atunci cînd a izbucnit revolta împotriva comunistilor în Moldova. „M-au trezut colegii de camerã si mi-au zis sã mã uit la stiri. Cîteva zile am sta în stres, apoi am mers acasã în vacantã si între timp s-au linistit apele. Cînd ne-m întors la Piatra Neamt, deja era liniste. Ni s-a pus în vedere sã nu discutãm despre probleme acestea, asa cã e mai bine sã nu facem noi comentarii despre ce s-a întîmplat acolo“, a completat Radu.
Doina Codreanu are 18 ani si e din orasul Bãlti, situat în Nordul Republicii Moldova. Multi dintre concitadinii ei sînt mici comercianti în bazarul din Piatra Neamt. Prin ei reuseste sã primeascã pachetele de la familie si banii de zi cu zi, pentru cã bursa în valoare de 65 de euro, de pe 15 septembrie 2008 (a fost 40,625 de dolari pînã în iunie 2008), este opritã integral în contul mesei si al cazãrii. Asa cã elevii basarabeni de la Asachi au bani de buzunar atîtia cît îsi permit pãrintii sã le dea. „Suferim pentru cã sîntem la distantã foarte mare de familie. Din acest motiv, sora mea, în vîrstã de 16 ani, nu vrea sã vinã în România la liceu. La scoalã prefer biologia si psihologia, dar încã nu m-am gîndit unde îmi voi continua studiile universitare“, a spus Doina. Radu, pasionat de geografie si istorie, este decis sã urmeze dreptul, cel mai sigur la Brasov.
Basarabenii recunosc faptul cã uneori mai recurg la tertipuri dacã vor sã se facã neîntelesi de cãtre cei apropiati, astfel cã folosesc termeni în ruseste. Uneori le mai scapã cuvinte strãine nouã si în vorbirea curentã. Astfel, în loc sã spunã despre ceva cã este urît, dezagrabil, spun „leva“, iar pentru frumos, încîntãtor, spun „pricolna“. Nu sînt excluse nici argourile în ruseste, atunci cînd mai trag cîte o înjurãturã. Iar modul de adresare cel mai la îndemînã le este „Noroc“, acesta înlocuind „Salut“-ul sau „Bunã ziua“.
|
Autentificare
